Tu ştii că cele mai frumoase plimbări sunt cele în doi? Nu doi iubiţi sau doi prieteni sau doi amanţi, ci doi oameni. Nici măcar nu trebuie să vorbeşti prea mult, mai ales că eşti ocupat să faci inventarul tuturor onomatopeelor pe care le-ai învăţat până acum. Şi sunt sigură că nu ştii cât de grozav e să te plimbi cu un Transalp într-un decor atât de verde încât ţi-e jenă să faci popas ca să fumezi.
E ora 14:00. E Bâlea Lac. E ceaţă, e ploaie şi imediat e soare. E cabană la 2000 de metri altitudine cu un chelner stângaci, care te serveşte sfios şi sunt mese lungi de lemn masiv. Nu mai este nici ciocolată caldă, nici cappuccino, nici măcar ceai fierbinte. În schimb, este ciorbă ţărănească de văcuţă şi păstrăv cu lămâie. În stânga e apă în crater vulcanic, în dreapta e vale cu tarabe de lemn, iar la poalele cabanei latră un câine lăţos pe care l-am botezat Grigore. Şi e, Doamne, atât de linişte încât îţi înghiţi fiecare cuvânt înainte să legi o frază. Miroase a porumb la grătar şi se aude tropăitul piticilor plecaţi în vacanţă cu părinţii. Începe ploaia. Se opreşte ploaia. E un munte grozav, fără îndoială. Şi este în România. Sunt două căşti prin care auzi grozav cum plouă. Mai e benzină cât pentru 20 de km, dar chiar şi aşa înţelegi de ce Honda îţi dă puterea de a visa. E Alex lângă tine, care ştie când să zâmbească, cât să vorbească şi cum să te înveţe geografie. Ştii, e suficient pentru o zi de duminică.
E ora 14:00. E Bâlea Lac. E ceaţă, e ploaie şi imediat e soare. E cabană la 2000 de metri altitudine cu un chelner stângaci, care te serveşte sfios şi sunt mese lungi de lemn masiv. Nu mai este nici ciocolată caldă, nici cappuccino, nici măcar ceai fierbinte. În schimb, este ciorbă ţărănească de văcuţă şi păstrăv cu lămâie. În stânga e apă în crater vulcanic, în dreapta e vale cu tarabe de lemn, iar la poalele cabanei latră un câine lăţos pe care l-am botezat Grigore. Şi e, Doamne, atât de linişte încât îţi înghiţi fiecare cuvânt înainte să legi o frază. Miroase a porumb la grătar şi se aude tropăitul piticilor plecaţi în vacanţă cu părinţii. Începe ploaia. Se opreşte ploaia. E un munte grozav, fără îndoială. Şi este în România. Sunt două căşti prin care auzi grozav cum plouă. Mai e benzină cât pentru 20 de km, dar chiar şi aşa înţelegi de ce Honda îţi dă puterea de a visa. E Alex lângă tine, care ştie când să zâmbească, cât să vorbească şi cum să te înveţe geografie. Ştii, e suficient pentru o zi de duminică.
Iubesti natura! Avem o tara frumoasa si replica asta se transforma in cliseu, numai ca noi o "denaturam". Fain cu moto :)
RăspundețiȘtergere