Eu sunt pisica este

[judecăţi calde, la rece]

Iulie

Se liniştesc furtunile PMS. Îndată trece şi mania incompatibilităţilor intime şi sociale, dar, mai ales, fictive. Ceea ce a fost rostit cu ură se transformă în jenă rotundă şi roşie, care se micşorează odată cu soarele. Poate că mâine va creşte iar în chip de hâzenie sentimentală. Poate că, până mâine, am să înghit un fir de păr de pisică, ce îmi va ţine ocupat estrogenul.

Ce lucruri urâte pot fi scoase pe gură, uneori. Limba, saliva, dinţii, gingiile sunt martore la formarea unui con de dejecţie, care absoarbe păreri de rău. Nu vor fi niciodată rostite pentru că un impuls electric (care nici măcar nu are gură), de acolo de sus (din creierul supraîncălzit) spune că nu are rost. Să fie înghiţite, să fie şterse părerile din gură! Bucal vorbind, microbii nu supravieţuiesc nici măcar în găurile din măsele, darămite o părere. Şi mintea se balonează câteodată (la căldură, mi se pare că mai des) şi, din păcate, nici gargara intelectuală cu ghimbir eficient nu mai are rost.

Se schimbă subiectul rapid. Eludare. Se clasifică prejudecăţile mondiale despre pisici. Cel mai dificil e cu mirosurile noi, care îmi strică ordinea amintirilor balsamice. Sunt eu sau sunt pisică? Mă complic sau mă complac?

Matilda mă învaţă cum să mă pisicesc autentic. Încă nu ştiu dacă şi cine pe cine strică.

n u m a i

numai cine e aici poate să zică da sau nu.
numai despre oameni e vorba. şi despre o pisică.
nu mai ştiu doar în mintea mea. ştiu şi pe dinafara ei.
numai unguent cu extract de gălbenele.
nu mai e nevoie să închid uşa la baie.
nu mai spune!

Cunosc această bicicletă

minunată
suplă
cu nume ciudat de fată
porecla Peanut Butter şi preţ 1000 lei/300 euro
fotografii, aici: Jozephin

Psychoactive addict

Sunt încărcată cu sarcina pozitivă a unui gând însorit-insolit, care mi-a penetrat verticalitatea şi mi-a împrăştiat delicateţea pe faţă. Curios, nu s-a facut linişte, cum se face după un orgasm, nu s-a instalat amorţeala în universul tactil, nu au ars siguranţele logice şi nici gura nu s-a închis. Ochii, în schimb, şi-au luat în serios rolul de camere de luat aminte, montate în oraşul unde femeia imaginară începe să înţeleagă tot mai bine cum stau lucrurile şi devine reală. Dependenţa s-a redus drastic la două suflete – unul feminin-lunatec, cu patru picioare, foarte războinic, cu nume de fată şi altul masculin-divergent, care e materializarea absolută a norocului neproverbial. Sunt eu sunt sau nu sunt eu coerentă? Nici nu mai contează, din moment ce... mi-am cam pierdut ideea.

Revelaţii în fast-mode nu poate avea nici Matilda. Ea e şi ninja şi curtezană şi shinobi, iar chakra ei e că, înăuntru, creşte, se transformă şi subjugă, o pisică. Ei bine, mi-am răspuns! Pusă lângă revelaţie, bălmăjeala face sens. În mine nu e altcineva. În mine sunt doar eu. De mai multe ori.

Declaraţia lui de eternitate face sens: Vreau să fiu eu gălbenuşul şi tu albuşul. Şi împreună să facem un ou de dragom.

what have I said?

Pretenţie metafizică
În piele se pornesc mişcările mărunte;
doar marea adunare celulară aşteaptă cicatrici.
Se schimbă des temperatura ca nebuna
şi plouă gravitaţional, cu picături vâscoase,
semilichide ca nectarul spermă,
înaintând cu obstinaţie spre nicio destinaţie,
de fapt, pielea nu s-ar supune altcuiva decât ei.
Universul clar nu are piele.

Au!

Eşti unde nu sunt eu. De partea cealaltă. Eşti numai urechi pentru că nu este nicio lumină. Auzi voci diferite, vocile care creează vibraţii suculente ale moleculelor de aer. Asculţi.

(voce de profesor de fizică suprarealist) „Obsesiile, nemulţumirile şi frica, impresia că, aşteptările nefondate/nefondante, jocurile nejucate şi sexul cu ochii deschişi sunt aruncate, pe rând, dar foarte rapid, în oala mare în care fierbe soarele.
Dacă adaugi suspiciune şi mini-minciuni, obţii confuzie cu care poţi să arunci în aer doar încrederea acumulată într-un an.
Dacă adaugi regret, obţii o durere de fiere care poate să se mărească până îţi plesneşte în surdină bunul simţ şi-ţi ies ocările prin buric sub formă de pene incolore.
Dacă nu adaugi nimic, aştepţi degeaba.”

(voce dramatică de casnică) „E dificil să te ocupi doar de supa vieţii, să dai nume la stări şi să te explici cu vocea scăzută, „nu,nu eu sunt rezonabilă, eu doar vreau să ştiu”. Nu ascultă nimeni; eşti doar tu, vorbind despre tine, pentru tine şi-ţi scotoceşti şi pielea, unghiile, ochii, părul după alte ingrediente, din care să fabrici nitroglicerina sufletului. Bum!!!”

Linişte. Nu mai asculţi. Eşti un ochi gigantic, care vede tot. Eşti un ochi atoatevăzător. Ştii. Linişte.

(voce de persoană cu identitate confuză) „Ca şi merele putrede pe dinăuntru; dacă m-ai vedea, ai crede că sunt fericită. Sunt flower power în anii 2009. Sunt călcâiul de sub cearşaf, căutând, căutând, te-am găsit, eşti al meu pentru câteva minute. Sunt pe marginea unei antene de satelit, privind numai în sus – acolo vreau să ajung, acolo trebuie să fiu. Sunt o stea care cade de cel puţin două ori pe noapte.”

(voce de bucătăreasă prea pricepută) „Dacă adaugi puţină scorţişoară peste un măr putred şi muşti, prinzi exclusiv gustul nebuniei. Nebunia e, de fapt, versiunea 2.0 a fericirii. Interactivitate cu năbădăi patologice.”

Moment în care se trage cortina şi o sală plină de directori de Marketing Sentimental îşi aruncă notebook-urile pe fereastră şi aplaudă frenetic. Ce revelaţie!

Gata. Mergeţi mai departe!

Ce ne mai place să ne legăm

Sunt prieteni cărora le pierzi urma dacă se opreşte lumina. Sau dacă dispare internetul. Prietenii de la centrele de joacă virtuală, unde mi-am bagat doar nasul şi iată că am rămas să mă uit. Mi-a dat şi mie un oarecare o leapşă, o lopăţică, un comentariu, hai de te joacă cu mine! Ba cu mine!

Nimeni nu ridică două degete. Se îndrăzneşte, se rup cu sârg intimităţile, se arată: pe sine, cu degetele, cu limba, plăcerile, durerile, ceilalţi. Ceilalţi sunt prietenii care (zău că se întâmplă!) nu au, nu vor şi nu stau pe nicio bancă pixelată din locul de joacă virtual, unde e aşa de plăcut şi igienic. Nu-i interesează. Vor altceva. Ei ştiu când răsare şi apune soarele, când e varătoamnaiarnafrigcaldfrumos afară, fără free access la share thoughts.

Bonding. Bondage.
Mai întâi zâmbim de unii singuri, apoi ne faci tu să zâmbim. Vrei nu vrei. Şi, de cele mai multe ori, vrei. Îţi place acolo. Te muţi acolo. Nu? Dacă ai putea! (şi ironic şi aspiraţional)

Nu sunt inversă. Sunt şi eu acolo, cu temeri moderne: o pană gravă de curent, un conflict de IP-uri, mereu citind pe Wiki de parcă s-ar naşte în fiecare zi legende, mereu verificând ce e nou, cine e nou, cum să fii cât mai nou. Dar sunt cuminte. Mă documentez şi, sub nicio formă, nu încerc să mă autodepăşesc online. Şi cel mai bine ştiu să nu fiu eu.

Am impresia că văd din ce în ce mai bine

Când eşti mic, să fim cinstiţi, nu ştii ce e frica. Ţi-o închipui. Şi o exersezi. Poţi să stai cu orele sub o pătură, tremurând ca varga să nu te prindă de călcâie careva monstru imaginar, să nu-ţi ronţăie degetele mici de la picioare. De parcă asta n-ar putea fi un lucru bun.

Şi nici să te ascunzi nu prea ştii. Ţi se pare destul să te bagi sub aceeaşi pătură şi să aştepţi să nu fii găsit. De parcă asta s-ar putea cota la bursa victoriilor personale. Dacă nu vezi, e totuna cu nu eşti văzut.

Apoi descoperi soluţiile, înveţi toate ascunzişurile şi îţi inventezi unele la tine în cap, unde, ca să fim sinceri [mai ştiţi ce e aia?] nu te găseşte nimeni. Uneori nici chiar când vrei.

Ca să vezi!

fericirea e dezordonată

E nevoie de ceva dezordine pentru o viaţă mai bună. Să arunci furculiţa în ceaşca de cafea sau să nu schimbi cearşafurile o lună. Niciodată nu a fost transpiraţia mai frumoasă. Ca acum, când transpir respirând. Vezi picătura care se dilată deasupra buzei când vrei să te săruţi, picătura insesizabilă de sub buric când stai aplecat [să culegi o dudă, să săruţi o rudă, să ridici o bundă], picătura din colţul ochiului în care ţi-a intrat un fir de praf, picătura de pe ceafă când ups ai spart ceva? ai încălcat ceva? ai incălecat ceva?

Dezordinea ştie mai bine cine ce cui i se cuvine. Lasă-te în voia coloanei vertebrale! 'ai să uităm un weekend de ordinea celestă a lucrurilor pe care crezi că trebuie să le faci, de imaginea ecvestră a purităţii personificate peste pierzania hiperbolizată. Să fii aşa cum eşti şi în oglindă şi pe lângă.

Să te laşi!

ce te doare? ce nu mă doare!

puţină picanterie doftoricească, găsită într-un cabinet de tip forum. nu, nu o să ştiţi niciodată ce căutam acolo. drepturile de autor, desigur, sunt la întrebător şi răspunzător, nu ştiu exact dacă le vor [ortografia le aparţine].

"Intrebare:
nu am avut timp sa merg la doctor si am cumparat niste microgynon recomandat de o prietena.am inceput sal iau din a 2 zii de menstruatie e rau?si mai vreau sa stiu daca dupa 3 zile de micgyn pot face sex?sau trebuie mai multe zile ca sasi faca efectul?astept sau pot face sex??se poate utiliza si foite chinezesti in acelasi timp cu microgy penrtu o protectie mai buna??nu stiu ce sa fac va rog sa ma ajutati nu am timp sa ajung la doctr.va multumesc din suflet astep raspuns va pup la revedere

Raspuns:
Puteti face dragoste , sex nu va recomand, este degradant. Nu stiu despre ce foite chinezesti vorbiti."