pilula funebră

(Hai să începem cu sfârşitul: În urmă cu aproape un an, leneveam cu ochii în tavan şi povesteam fantezii. Mi-ai propus atunci să îţi dau îmbraţişarea pe un sărut, minţindu-mă că vom rămâne prieteni chiar şi după ce eu o să mă plictisesc. O jumătate de oră mi-ai povestit cum am putea să amestecăm vântul cu frunzele ca să pictăm o minunăţie de creangă într-un copac genealogic. Eu n-am spus nimic. Tu ai oftat. De atunci, aud de la tine doar "Bună!" şi "La revedere". Îmbraţişarea nu mai există.)

Uneori cred că aştepţi cu nerăbdare îngheţata aia. Mă uit la tine cât eşti de plictisită şi îmi vine să sar pe geam. Cum adică ce îngheţată? Aia incredibil de dulce şi rece pe care o s-o mănânci când eu... lasă, n-are rost. Şi ia-ţi degetele de pe buzele mele! Ştii cât de mult urăsc microbii!!! Te rog să nu strâmbi din nas. Uf! Iartă-mă. Haide, poţi să mă atingi, adică, nu e vorba că n-ai avea voie..nuuuu, nu înţelege greşit..Doamne, chiar o să mă arunc pe geam odată! Mda, ştiu că suntem doar la etajul 1! Cum adică..hmm..cum te văd eu? Grijulie? Da, atunci când e frig afară şi mă baţi la cap să mă îmbrac gros, nu cumva să răcesc şi să fie nevoie să ai grijă de mine! Incitantă? Da, când sunt foarte somnoros şi nu-s în stare nici măcar să-mi scot şosetele! Dulce? A..hmm.. nu! asta chiar n-am văzut la tine. Glumeeesc! Haide, vino lângă mine şi spune-mi încă o dată cum n-o să plângi când o să dispar! Spune-mi cum o să întarzii la înmormântarea mea şi o să apari chiar înainte să se închidă capacul. Ziceai că o să fie multă lume? Uh, sper să nu. Şi negru mult şi lacrimi pe obrajii palizi. Dar tu nu o să fii aşa! Promiţi, iubito? Tu o să fii frumoasă. Şi roşie. Frumoasă în satin roşu. Fără îndoială scurt. Sau poate vrei voal. Mai bine nu! Că e transparent şi, măcar de data asta vreau să fiu eu în centrul atenţiei. Şi pantofi roşii. Cum? Cizmuliţe? Dar nu vreau să fie toamnă, nici să plouă. O să fie vara, iubito! O să fie cald şi dimineaţă. O să auzi greierii şi o să-ţi aduci aminte că iarba creşte mai repede noaptea, când stai aşezată pe ea. Iar eu o să fiu acolo, între oamenii aceia negri. Întins. Cam palid. Nemişcat. Cam aşa cum îti place ţie. Haiiiiiide... glumesc! Vino lângă mine! Şi sărută-mă! Atunci n-o s-o poţi face. Buuun! Şi mai spuneai că toată lumea o să plângă, că o să te privească ciudat, că o să uite că eu sunt întins acolo şi că hainele alea negre o să te facă să pufneşti în râs. Să nu râzi zgomotos, iubito, ca să nu se supere mama! Toţi o să fie la fel, iubito! Doar tu roşie! Şi o să te apropii de sicriu şi o să te uiţi curioasă la mine. O să întorci capul spre ei şi o să zâmbeşti. Larg. Nu sinistru. Doar larg. Fără lacrimi. Şi o să mănânci îngheţată! Cum adică de ce îngheţată? Pentru că îmi place mie şi eu nu o să pot să mănânc atunci! Îngheţată la cornet şi satin roşu. Fără îndoială scurt. O să faci doi paşi spre sicriu, o să-ţi scoţi panglica roşie din păr şi o să mi-o laşi mie pe piept. Doar aşa să-ţi pot simţi parfumul şi la cinci picioare sub pământ. Într-o mână o să-mi iei degetele galbene şi o să le săruţi pe rând, şoptind pentru fiecare atingere câte un cuvânt cu care să intru în pământ. Nu am nevoie de cuvinte, iubito. Bine, tac. După cinci minute de sărutat o să te întorci spre oamenii aceia negri şi uzi de la atâtea lacrimi şi o să le spui impasibilă să plece acasă, cu tot cu feţele lor palide. Pentru că te deprimă. O să te aşezi pe iarbă. Cu picioarele sub tine. Cu îngheţata în mână. În satin roşu şi fără panglică în păr. Iar până o să termini de mâncat îngheţata, pământul o să mă acopere în întregime. aaaa, da' flori nu-mi aduci? Da, ai dreptate..ce să fac eu cu ele acolo jos?!?!.. la cinci metri umezi în pământ... Satin roşu, iubito? Sau poate voal...