cele 30 de zile

pe gizmo a creat-o un tip, toamna trecută. totuşi, ea era reală. avea 20 de ani şi un păr de caramel. era prea bronzată, dar pe gustul lui. era şi frumoasă şi deşteaptă. pe gizmo a cunoscut-o din întâmplare, într-un început de septembrie. îi plăceau motocicletele şi nu o deranjau tatuajele lui. gizmo zâmbea frumos şi vorbea puţin când se întâlneau cu prietenii gălăgioşi. gizmo îi transforma concertele în şedinţe foto şi încremenea când îl asculta urlând. când a întrebat-o dacă vrea o doză de morfină, gizmo s-a speriat, dar, contrar aşteptărilor lui, a rămas lângă piciorul patului şi a dat din cap: "îhî, vreau". şi i-a dat morfină. din boxe. din cel mai mediatizat album Coma. morfină care s-a topit în vene şi pe care a scos-o el cu o seringă, câteva nopţi mai târziu. gizmo era cuminte. zicea "mulţumesc" doar atunci când trebuia şi "te rog, nu", de fiecare dată când îl vedea că disperă, că vrea să sară, că vrea să plece sau că ii e dor de ultima iubită. gizmo nu voia să poarte cască şi se încăpăţâna să-i memoreze toate secretele. gizmo se trezea în toiul nopţii cu el deasupra, buimacă şi goală, într-un pat îngust .pentru că gizmo era porno. gizmo i-a rupt clanţa. un scaun. şi simţurile. gizmo era "iubita mea", "frumoasa mea". gizmo s-a trezit pentru prima oară, de ziua ei, în casa unor parinţi pe care nu-i cunoştea, a mancat un tort străin şi a plâns de fericire. gizmo a vrut pierce în limbă. apoi în sprânceană. apoi în nas. apoi în buză. iar el nu a putut să spună nu. doar că pe gizmo n-a reuşit să o ţină alături mai mult de o lună. zi de zi şi în fiecare noapte. gizmo nu-i putea face faţă, mai ales dacă nu o lua în seamă. când s-a terminat nu a plâns nici el, nici gizmo. simţeau că trebuie. ştiau că e de ajuns. pe gizmo a plăcut-o mult. şi ,aşa cum e orice lucru rapid, gizmo a durat cât trebuia pentru ca cele 30 de zile să rămâna o amintire frumoasă.

gizmo a fost. acum am rămas doar eu.