În prima instanţă a impresiei generale despre nenumitului party spontan de vineri seară, mărturisesc cu mâna pe orice sticlă goală verde că încă detest aglomeraţia şi, mai ales, urăsc sincer şi nedisimulat orice fund gigantic de fată heterosexuală care mă înghesuie fără pic de exaltare hormonală, doar-doar îşi găseşte loc să danseze ChaCha pe DnB.
În cele ce au urmat procesului de îmbrânceală naivă, câteva melodioase minute de Paraziţii m-au determinat să casc ochii spre tavan, care părea să coboare doar spre mine, cu repeziciune, în timp ce tu meditai la mine sau meditai la lume, uitându-te la mine. Iar problema mea nu era că se prăbuşeşte, ci că mă înghite cu tot cu varul ăla îmbâcsit de fum de ţigări, la care spun că, mă laud că sau chiar am alergie.
În final, am părăsit incinta cu toate că aveam chef să mai beau ceva, cel puţin până se prăbuşea de tot tavanul. Tot drumul, pe jos, până acasă am vorbit căci, de mă opream, mi-aş fi dat seama că, de fapt, sunt deshidratată şi nu, în niciun caz, nu am logoree! Vorba ceea pusă-n gura lui 7UP: "Două treimi din planetă sunt acoperite de apă, iar restul e acoperit de oameni însetaţi!"
Da, am zis tramvai în loc de taxi atunci când am pornit spre casă tocmai pentru că am lăsat gaşca de procente alcoolice să vorbească pentru mine. Cu ea ai stat de vorbă tot drumul, nu cu mine. Opt de la bere, un ceva la sută de vodkă şi bonus gustul acrişor de la sucul de măr, probabil cinci grade de la un cocktail la fel de dulce ca mierea cu zahăr şi o gură, doar o gură, de pepsi cu p mic. Problema era că tramvai nu era la ora aceea, iar taxi nu se potrivea deloc cu starea mea boemă, pseudo-londoneză şi sofisticată în cel mai simpatic fel cu putinţă. La drept vorbind nu se potrivea nici cu tenişii amândurora, pur şi simplu nu ne asortam.
La început ai intrat în joc; am pornit la picior ca un cuplu desuet - ne mai lipseau jobenul şi umbrela de dantelă - şi am vorbit amândoi în cea mai coerentă engleză pe care o puteam descâlci la ora aceea, despre... să mă ierţi, n-am idee despre ce am vorbit. Mergeai curios de echilibrat şi mă sprijineai cu braţul - na, că mergeam ca moldovenii, dammit! Oricât de mult te-ai fi străduit, aveai acelaşi accent moldovenesc ce şoptea ză în loc de dă, pe care - Bulevardul Decebal cu acustica lui înfiorătoare mi-e martor - am încercat să-l ucid cu dicţia mea atât perfectă, cât şi englezească. Trează n-aş fi fost aşa de snoabă şi nici nu aş fi început frazele cu "Love". Love, it's suuuuuuch a nice wheather and I feel soooo good. Love, I'm not cold! Love, let's daaaance! Love, I'm hungry! Love, are you okay? Ei, şi în spirit de tânăr care merge la teatru pentru că se dezbracă una bună pe scenă în numele industriei sexuale ilicite din România, îmi răspundeai de fiecare dată sec şi cu pauză de rigoare după punct: "Da. Cred că da." Pfiu...
Abia a doua zi mi-am dat seama că noi chiar am străbătut vreo două mâni de kilometri bucureşteni pe jos, pi jos, au pied sau cum vrei tu să-i spui că şi acuma mă dor tălpile şi am impresia că am platfus! Do you understand that, love?
În cele ce au urmat procesului de îmbrânceală naivă, câteva melodioase minute de Paraziţii m-au determinat să casc ochii spre tavan, care părea să coboare doar spre mine, cu repeziciune, în timp ce tu meditai la mine sau meditai la lume, uitându-te la mine. Iar problema mea nu era că se prăbuşeşte, ci că mă înghite cu tot cu varul ăla îmbâcsit de fum de ţigări, la care spun că, mă laud că sau chiar am alergie.
În final, am părăsit incinta cu toate că aveam chef să mai beau ceva, cel puţin până se prăbuşea de tot tavanul. Tot drumul, pe jos, până acasă am vorbit căci, de mă opream, mi-aş fi dat seama că, de fapt, sunt deshidratată şi nu, în niciun caz, nu am logoree! Vorba ceea pusă-n gura lui 7UP: "Două treimi din planetă sunt acoperite de apă, iar restul e acoperit de oameni însetaţi!"
Da, am zis tramvai în loc de taxi atunci când am pornit spre casă tocmai pentru că am lăsat gaşca de procente alcoolice să vorbească pentru mine. Cu ea ai stat de vorbă tot drumul, nu cu mine. Opt de la bere, un ceva la sută de vodkă şi bonus gustul acrişor de la sucul de măr, probabil cinci grade de la un cocktail la fel de dulce ca mierea cu zahăr şi o gură, doar o gură, de pepsi cu p mic. Problema era că tramvai nu era la ora aceea, iar taxi nu se potrivea deloc cu starea mea boemă, pseudo-londoneză şi sofisticată în cel mai simpatic fel cu putinţă. La drept vorbind nu se potrivea nici cu tenişii amândurora, pur şi simplu nu ne asortam.
La început ai intrat în joc; am pornit la picior ca un cuplu desuet - ne mai lipseau jobenul şi umbrela de dantelă - şi am vorbit amândoi în cea mai coerentă engleză pe care o puteam descâlci la ora aceea, despre... să mă ierţi, n-am idee despre ce am vorbit. Mergeai curios de echilibrat şi mă sprijineai cu braţul - na, că mergeam ca moldovenii, dammit! Oricât de mult te-ai fi străduit, aveai acelaşi accent moldovenesc ce şoptea ză în loc de dă, pe care - Bulevardul Decebal cu acustica lui înfiorătoare mi-e martor - am încercat să-l ucid cu dicţia mea atât perfectă, cât şi englezească. Trează n-aş fi fost aşa de snoabă şi nici nu aş fi început frazele cu "Love". Love, it's suuuuuuch a nice wheather and I feel soooo good. Love, I'm not cold! Love, let's daaaance! Love, I'm hungry! Love, are you okay? Ei, şi în spirit de tânăr care merge la teatru pentru că se dezbracă una bună pe scenă în numele industriei sexuale ilicite din România, îmi răspundeai de fiecare dată sec şi cu pauză de rigoare după punct: "Da. Cred că da." Pfiu...
Abia a doua zi mi-am dat seama că noi chiar am străbătut vreo două mâni de kilometri bucureşteni pe jos, pi jos, au pied sau cum vrei tu să-i spui că şi acuma mă dor tălpile şi am impresia că am platfus! Do you understand that, love?
Te-am inteles mereu...chiar si atunci cand vorbeai in engleza:)Si ai uitat ceva foarte important. Ai uitat de alunele care pana la urma erau migdale:)
RăspundețiȘtergere