Pirates of Dark Water

Nu toate apele negre sunt ucigaşe. Nu toţi ucigaşii călătoresc pe ape negre. Nu toate grupurile de prieteni ciudaţi sunt eroi. Nu toţi eroii sunt îmbrăcaţi în pijamale. În fine, nu toate adâncurile cresc perle cât un ou de raţă, diamante albastre şi inele de aur cu puteri magice. Nu mai trăim în desene animate. Oare?

La telefon. Cu Matei. O introducere light despre Business Standard şi un manifest verbal împotriva gândacilor. Apoi:

Eu: Am inundat casa aseară!

Matei: Da?

Eu: O, daaa! With style!

Matei: Shit happens...

Eu: Eram ca în Pirates of Dark Water

Matei: La tine... totul e posibil...

Eu: Apă neagră care a invadat baia, bucataria şi puţin din hol. Eu, Alex şi Răzvan cu pantalonii suflecaţi. Trei prosoape sacrificate. Un tricou... de-al tău! Toate pe un fundal sonor emoţionant care repeta întruna: “You are an idiot! You are an idiot”

Matei: Hahaha!!! Da' cum ai reuşit?

Eu: Fără bătaie de cap! Vrei reţeta?

Matei: Da, da, da! Spune-mi! Cum de eşti aşa tare?

Eu: Te hotărăşti să speli nişte haine. Pui detergent, pui balsam şi alegi programul. Porneşti maşina de spălat. Închizi uşa de la baie. Apoi, te duci în dormitor să citeşti (tu nu ai dormitor, dar poţi să stai în pat sau la calculator să-ţi citeşti bursa. Bine, tu n-ai nici maşină de spălat, dar îţi rămâne imaginaţia)

Eu: Buuuun... apoi, invoci forţele divine să te sune maica-tă ca să te ţină 20 de minute la telefon! Ţi-am zis că programul maşinii era setat doar la o oră? Ăsta a fost norocul meu! Ei, în timp ce vorbeşti cu mama ta, asculţi simfonia maşinii de spălat. Cum intră apa în ea, cum iese apa din ea, cum stoarce. Trilurile baloanelor de săpun, vocea baritonală, dar discretă a motorului. O nebunie! Şi te umpli aşa de un fel de mândrie ciudată! Când... se întâmplă! Destinul sau Neprevăzutul! Fratele meu! Tu n-ai frate, dar, cum ziceam mai devreme, cu puţină imaginaţie... Mereu flămând, se duce la bucătărie...

Matei: ...şi alunecă

Eu: Nu! Se duce aşa, în inspecţie, la frigider, ca să-l chestioneze despre salata norvegiană de peşte şi, ups, pe jos e cam ud. Urmeaza un dialog destul de scurt cât să mă lămuresc că există o problemă: "Irina, de ce e apă pe aici?"/ "Pe aici pe unde?"/ "Pe aici peste tot"/ "Mama, stai că am inundat casa. Te sun mai încolo!"

Eu: Şiii.... acum vine partea vizuală: apă peste tot, înăltuţă, lucioasă de la uleiurile din balsam, culoare haină, neagră sau bleumarin pentru că spălam blue jeans, care blue jeans au vopsea!

Matei: Bleeeeah!

Eu: Da' apă, nene! Nu ochiuri, nu bălţi! Un lac negru mărginit de aragaz şi frigider, întins până în tărâmul dulapului de buctarie. Maşina de spălat cu poalele ude, dar, draga de ea, storcea! Bună maşină de spălat, apropo! Am oprit-o! Mai avea un minut de stoarcere şi termina!

Matei: Maaaamă!

Eu: Apoi, am început să strângem apa! Ce frumos sună, nu? Să strângem apa! Ca pe ceva de preţ, ca pe o comoară, ca pe valuri în găleţi, în mop sau în prosoape! Şi am strâns până a început să-mi electrocuteze degetele, căci, vezi tu, Matei, maşina funcţionează cu electricitate!

Matei: Băăăăi!

Eu: Care electricitate era în apa ce acoperea gresia şi intra în prosop... hihihi

Matei: Tu ai chef de poveşti fantastice!

Eu: MORALA: Când porneşti maşina de spălat, nu uita să fixezi furtunul de evacuare pe marginea căzii! Ta-daaaaam!!!!