Fete de casă

Sigur că încă mai există fete de casă!

Nu le vezi la shopping, îmbrăcate în taioare şi încălţate cu pantofi cu toc cui. Nu le descoperi în cafenele, lenevind pe divane şi citind săptămânale de modă. Nu le fluieri niciodată pe stradă pentru simplu motiv că nu le observi. Nu le chemi la petreceri, nu le faci cadouri de Crăciun şi nici nu flirtezi vreodată cu ele. Se prea poate să dai nas în nas cu ele în piaţă, atunci când ies să cumpere zarzavat, untdelemn, praf de copt şi zahăr cubic. Uneori, le calci pragul şi râzi politicos la glumele lor. Alteori, le refuzi invitaţia la prânzul de duminică. De cele mai multe ori, uiţi să le suni cu lunile, iar când îţi aminteşti, preferi să le trimiţi o scrisoare poştală sau o vedere cu natură moartă.

Ciocolata-De-Casă e zveltă, dulce, cuminte şi nu iese noaptea la plimbare. Citeşte cărţi de bucate şi poartă rochii de casă croite din celofan. Nu aduce băieţi în casă, ştie să gătească, să spele şi vrea să aibă patru copii. În weekend şi în zile de sărbătoare îşi prinde alune în păr sau broşe-stafidă în corsetul de napolitane. Vecina ei, Pâinea-De-Casă, îi seamănă la fire şi la soi, mai ales pentru că ştie să facă prăjituri cu aluat dospit şi plăcinte cu dovleac. Poartă părul împletit în cosiţe cu susan şi o fustă din şervet de pânză topită care îi îmbracă perfect formele rubensiene. Spre deosebire de vecina ei, Pâinea-De-Casă e tot timpul bronzată şi iubitoare, mai ales pentru că e caldă. Câteodată ies amandouă pe fereastra de la bucătărie şi fac schimb de reţete de compoturi şi dulceţuri. Iar dacă e sâmbătă dimineaţa, Ciocolata-De-Casă merge în vizită la Pâinea-De-Casă şi stau la poveşti, în timp ce beau cafea proaspăt râşnită sau socată făcută în casă. Dacă nu e zi de post, mănâncă biscuiţi cu unt, peltea de gutui şi ouă moi, fierte în lapte. Şi în tot acest timp privesc lumea fetelor de oraş, prin cutia de lemn a televizorului alb-negru.