Popas

Mă aşez puţin aici. Bună seara! Mai aude careva cântecul cu şoricelul mititel cât un cercel, tremurând, bietul de el, într-o nu ştiu care seară, într-o nu ştiu care vară, într-un nu ştiu care sat, sub un nu ştiu care pat? Sunt obosită. Promit să nu stau mult, îmi trag sufletul şi plec mai departe. Sufletul... înfricoşător cuvânt, instabil şi curios peste măsură. Mai înfricoşător ca puful de plop şi de păpădie la un loc! Dar mai bine să nu vă vorbesc despre el. Prefer să dau sfaturi, să întorc cuvinte, să buchisesc texte şi să îmi dau coate cu adverbele de timp. Acum cam trag de timp: plec curând, să zicem, spre nord, pentru o vreme scurtă cât fustele mele din liceu, mă grăbesc să fiu lipicioasă cu oamenii care se încăpăţânează să nu mă uite, cu mama şi cu tata. Da, poate sună straniu, câteva zile o să mă mut pe soare. Am impresia că nu sunt singura.

Antoine este foarte convins că iepurii şi ouăle nu au nimic în comun.