Nu ştiu despre ce vorbesc

M-aş ascunde o vreme după ferestre, să mă înfăşor în perdele ca un fluture bleg care nu se pricepe să-şi întindă aripile. Cu nasul în catifea prăfuită mă gândesc să schimb, să transform lucrurile din jurul meu. Poate să lipesc cu dulceaţă zaharisită tapet în dormitor şi să pictez pe linoleum flori de păpădie, să suflu pudră de frunze verzi pe geamuri şi să decupez biblioteca în forma unui contrabas. Chiar să arunc covoarele pestriţe, verişoare de gradul trei-patru fără trăsături comune, prinse pentru totdeauna sau până la curăţenia de sâmbătă, sub picioarele patului şi sub canapeaua celulitică. Iar când termin cu toate aste nebunii să ies afară zâmbitoare cu părul până la genunchi, cu ochii două scoici şi cu o banană verde în loc de gură.

Lulu, pisica mea de lemn se gândeşte să plece într-o excursie în jurul blocului, s-a plictisit să doarmă în maşina decapotabilă de pe birou, are urechile ciupite de la strănuturile care se vântură prin cameră. Până şi pisicile de lemn au pofte! Lulu pofteşte la un cotoi din lemn de esenţă tare, la mieunături zdravene şi la fabricile de jucării din care evadează şoarecii de lemn. Am ieşit puţin afară şi m-am ascuns de maşinile de poliţie într-o maşină oarecare, am desenat buline şi dungi pe geamuri şi m-am gândit lung, de fapt au fost doar câteva secunde, dar mie mi s-au părut o săptămână, la cum aş putea să mă urc pe un stâlp fără să-l ating cu mâinile. M-am întors cu un ghem de somnifere pentru Lulu.

Eu am promis că nu mai fumez, dar mi-e aproape recomandat să o fac atunci când telefonul meu e pe moarte din cauza furtunii, pe moarte, repet, cu tot cu cele zece tonuri de sms din Worms, cu pozele cu iepurele Antoine şi spoof-ul Plictis şi inspiraţie - friends only edition. Cobileanski mă obsedează de multă vreme, mai mult ca povestea-previziune-escapadă din vara ce vine sau decât cântecul cafelei: