ora exactă

Când ajung acasă

descui uşa. nu mă aşteaptă nimeni. o vreme aş vrea să fie aşa. să nu mi se mai dizolve mintea în pahare pline cu salivă. din limba ta voi servi totuşi o amintire. îmi place să cred că o să ne trezim pe o plajă. închide gura, muşcă, mestecă-mi gândurile dacă tot îţi place să mă vezi cum traspir. înghite şi tu cu noduri mici, iubitule, acoperă-mă cu nisip şi roagă-te să nu se evapore marea. cheamă iar soarele să ne vadă. de data asta promit să te pup.

eşti la masă, în bucătărie. mâncăm supă de ciocolată din căni uriaşe. le condimentăm cu ţigări prestigioase, albe ca oasele de peşte proaspăt curăţat în sătucurile pescăreşti din bulgaria. dimineaţa ameţesc uşor, dar mai ales dacă mă obligi să nu mai port ochelarii.

vreau să te sun şi să te mint că nu mai ştiu să scriu, că am nevoie de ajutor. ajutor!!! toate cuvintele se ascund de mine ca râmele ca omizile ca şopârlele, le cad virgulele şi se transformă în note, în melodiile de la tine. ascult. te ascult. e foarte uşor să mă îndrăgostesc atunci când nu fac diferenţă între porumbei de cişmigiu şi şobolani exhibiţionişti.

sunt obosită. m-am gândit la tine toată ziua. te-am sărutat în minte de zece ori, pe scaun, în baie, pe hol, printre rafturi, la bucătărie, pe trepte, pe gură, pe umeri, pe spate. pe. eşti delicios pentru un bătrân de douăzeci de ani. o să-ţi fac loc deseară sub piele. o să dormim împreună, o să mă laşi să respir prin buricul tău. iar mâine dimineaţă o să-ţi potrivesc ceasul. o să fie ora exactă pentru amândoi.