Timbrele portocalii

Eu nu prea am seri ca oricare altele. Eu am dimineţi care se chinuie să semene unele cu altele, drumuri care se străduiesc să mă plictisească unul după altul şi după-amieze una şi una în care mi-e foame aproape la aceeaşi oră. Pentru seri, însă, nu am şabloane.

Seara ca oricare alta nu este atunci când lenevesc în pat după un duş ucigător de cald şi de 45 de minute. M-am trezit că citesc Tabu după ce mi-am mâzgâlit în grabă unghiile; mama are un ritual al ei pentru diminică seara: baie cu plante, peeling, creme de faţă, de corp, de pleoape, balsamuri pentru coate şi călcâie, geluri anti-oboseală preparate în casă, măşti cu iaurt şi germeni de grâu sau cu ou, muşeţel şi miere, masaj pentru ochi, pentru gât, pentru glezne, manichiură i-m-p-e-c-a-b-i-l-ă, ceai de tei şi sunătoare.

Eu am sărit de la cremă de faţă direct în ceaiul de mango. Citesc Tabu si număr 8 greşeli de tipografie, scriere, ortografie. Sunt la pagina 22. Unii oameni care scriu în Tabu sunt tare naivi. Vorbesc despre ecologie, despre gunoaie şi se pozează îmbrăcaţi în haute couture, levitând deasupra nenorocirilor de pe pământ. Sau trebuia să spun Pământ? Dau o pagină, două, Tabu şi-a dat ochii peste cap când a descoperit petrol şi s-a prefăcut în atlas de ecologie, maşinuţa Mihaelei Rădulescu arată ca aspiratorul meu de praf, bărbaţii pot fi crescuţi-dresaţi, supremaţie câinilor, să-i suim în pat şi să-i iubim sub cearşafuri! Mărimea nu mai contează! O sacoşă de p-â-n-z-ă. Am să strâng toate gunoaiele în ea! De pe bulevard, de pe şosea, strâng şi şinele de tramvai, la naiba cu socializarea! Mâinile-ridicate-strică-reputaţiile! Niciun sân, nicio coapsă dezgolită, nicio gură deschisă, nici-nici, nimeni nu linge nimic în revista asta!

Molfăi portocale sub presiune, le împung coaja cu unghia şi ascult cum fac fâs ca nişte butoiaşe de must portocaliu. Parcă tabu trebuia să fie cel puţin jumătate despre sex.