februarie 28, 2008

Ca o bombonică

Sunt aşa o lipicioasă uneori încât am impresia că se pripăşesc pe lângă mine oamenii în autobuze ca musculiţele, mi se agaţă poşetele madamelor de nasturii sacoului, iar copilaşii ăia mici, ţinuţi pe genunchi mă privesc ca pe acadele.

Astăzi mă simt aşa de bine în pielea mea încât m-am dezbrăcat în maiou, stau în grădină şi ascult ba vrăbiuţe certăreţe, ba năştruşnici de-o şchioapă care bat o minge pe stradă, se trag şi se împing "bă, dacă eu îţi zic că a fost în poartă!". Mă gândesc dacă să merg desculţă prin birou şi să împart ghiocei la colegii morocănoşi care răspund la telefoane şi lucrează în excel (bleah!)!!!

7 comentarii:

  1. Anonim13:47:00

    excel cu un l
    desene.

    RăspundețiȘtergere
  2. hihi dacă nu îmi place, nici nu-l ţin minte! fenq! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim16:00:00

    odata in liceu mia spus o profa ca sunt un scump...eu i`am replicat ca de aia nu`si permit fetele sa ma aiba....eram cretin ...aveam 16 ani. si daca nici cu asta nu te`am convins sa facem schimb de blogroll inseamna ca sunt monitor alb negru de pentium 286

    RăspundețiȘtergere
  4. u tend to sound 'sticky' sometimes ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Vezi sa nu dea mushtele la tine :D

    RăspundețiȘtergere
  6. sandy belle00:12:00

    mai tii minte cand ti-am zis ca esti lipicioasa?! :D sper acuma sa ma lasi sa ma mai lipesc de tine ca albinuta de miere, ca ai fost cam scumpa la vedere perioada asta

    RăspundețiȘtergere
  7. mr.time, plici! :D

    sandy belle, dacă nu ne mai dezlipim? înseamnă că tre' să merg la şcoală la fel de des ca tine? :D

    RăspundețiȘtergere