Popas

Mă aşez puţin aici. Bună seara! Mai aude careva cântecul cu şoricelul mititel cât un cercel, tremurând, bietul de el, într-o nu ştiu care seară, într-o nu ştiu care vară, într-un nu ştiu care sat, sub un nu ştiu care pat? Sunt obosită. Promit să nu stau mult, îmi trag sufletul şi plec mai departe. Sufletul... înfricoşător cuvânt, instabil şi curios peste măsură. Mai înfricoşător ca puful de plop şi de păpădie la un loc! Dar mai bine să nu vă vorbesc despre el. Prefer să dau sfaturi, să întorc cuvinte, să buchisesc texte şi să îmi dau coate cu adverbele de timp. Acum cam trag de timp: plec curând, să zicem, spre nord, pentru o vreme scurtă cât fustele mele din liceu, mă grăbesc să fiu lipicioasă cu oamenii care se încăpăţânează să nu mă uite, cu mama şi cu tata. Da, poate sună straniu, câteva zile o să mă mut pe soare. Am impresia că nu sunt singura.

Antoine este foarte convins că iepurii şi ouăle nu au nimic în comun.

Nu ştiu despre ce vorbesc

M-aş ascunde o vreme după ferestre, să mă înfăşor în perdele ca un fluture bleg care nu se pricepe să-şi întindă aripile. Cu nasul în catifea prăfuită mă gândesc să schimb, să transform lucrurile din jurul meu. Poate să lipesc cu dulceaţă zaharisită tapet în dormitor şi să pictez pe linoleum flori de păpădie, să suflu pudră de frunze verzi pe geamuri şi să decupez biblioteca în forma unui contrabas. Chiar să arunc covoarele pestriţe, verişoare de gradul trei-patru fără trăsături comune, prinse pentru totdeauna sau până la curăţenia de sâmbătă, sub picioarele patului şi sub canapeaua celulitică. Iar când termin cu toate aste nebunii să ies afară zâmbitoare cu părul până la genunchi, cu ochii două scoici şi cu o banană verde în loc de gură.

Lulu, pisica mea de lemn se gândeşte să plece într-o excursie în jurul blocului, s-a plictisit să doarmă în maşina decapotabilă de pe birou, are urechile ciupite de la strănuturile care se vântură prin cameră. Până şi pisicile de lemn au pofte! Lulu pofteşte la un cotoi din lemn de esenţă tare, la mieunături zdravene şi la fabricile de jucării din care evadează şoarecii de lemn. Am ieşit puţin afară şi m-am ascuns de maşinile de poliţie într-o maşină oarecare, am desenat buline şi dungi pe geamuri şi m-am gândit lung, de fapt au fost doar câteva secunde, dar mie mi s-au părut o săptămână, la cum aş putea să mă urc pe un stâlp fără să-l ating cu mâinile. M-am întors cu un ghem de somnifere pentru Lulu.

Eu am promis că nu mai fumez, dar mi-e aproape recomandat să o fac atunci când telefonul meu e pe moarte din cauza furtunii, pe moarte, repet, cu tot cu cele zece tonuri de sms din Worms, cu pozele cu iepurele Antoine şi spoof-ul Plictis şi inspiraţie - friends only edition. Cobileanski mă obsedează de multă vreme, mai mult ca povestea-previziune-escapadă din vara ce vine sau decât cântecul cafelei:

Joia impertinentă

Pentru soare sunt inocentă. Mă dezbrac pe balcon şi fac baloane de săpun pentru toţi bolnavii care se plimbă prin bordeiele doctoriceşti de la Victor Babeş. Noaptea e plăcut să te faci că stai la plajă. Mă privesc de la parter unii oameni prin tulpini de lalele vândute la un leu în faţă la Mega Image. Mă văd cum râd, se bucură cu mine, nu au idee că întind haine pe sârmă, cu sânii dezgoliţi. Fratele meu crede că uneori arăt ca un pirat.

A cumpărat curmale pentru puiul pe care o să-l prăjesc cu alune şi cartofi, într-o tavă cu seminţe de floarea-soarelui. Mi-a adus lapte de corp pentru că a înţeles până la urmă că îmi scârţâie pielea după ce fac duş. Pe balcon sunt tot timpul nimfetă. Pijamalele de bunică se transformă în cojiţe de ceapă transparentă, îmi exersez echilibrul pe boabe de mazăre, desculţă. Mă rujez cu toate căpşunele care cresc pe sârmele de rufe, azi mă parfumez cu Magda, mult, mult şi mai mult, am căşti în loc de cercei şi salivez în loc să beau apă. Ce înseamnă toate astea? Mi se pare că am unghiile prea mici pentru o iubită.


UNU. Nu port ceasuri şi nu-mi plac inelele.
DOI. Dorm îmbrăcată în cămăşile tatălui meu.
TREI. Nu mănânc ananas.
PATRU. Mai am doar un singur pierce.
CINCI. Mă uit foarte rar la filme.
ŞASE. Vreau să fac master la Amsterdam.
ŞAPTE. De Crăciun am pictat felicitări pentru toţi prietenii, dar le-am păstrat pentru mine. Sunt hidoase mai ales acum, primăvara.
OPT. Pe unii iubiţi, amanţi, băieţi dragi şi pseudo-metrosexuali aşa ca fratele meu îi conving să mă tundă.

Pentru curioasa Ioana care mă provoacă şi mă întoarce pe toate părţile, am impresia ca născoceşte motive ca să mă scoată la o cafea!

In-box ideas

Ce-mi plac oamenii care se pricep să deseneze! I-aş lua acasă şi i-aş ţine pe canapea între un şevalet şi şase-şapte blocuri de desen de clasa a patra. I-aş hrăni cu faguri şi lapte nepasteurizat de capră. Le-aş planta flori pe genunchi şi răsaduri de roşii pe umeri, le-aş face masaj cu suc de căpşune şi le-aş vopsi părul cu vopsea de ouă roşie... da, roşie. Aş organiza o expoziţie bilunară în hol, aş servi şampanie şi cremă de zahăr ars. Toată lumea ar asculta BI2. Iar dacă aş fi plătită de trei ori cât pot eu să duc, le-aş dărui comisioane de 1000 de dolari în fiecare lună.

Dar vai, coincidenţă! 1000 de dolari! oo oo oo oo nebunie!
Dovada că americanii se pricep să vândă online mai bine decât o fac românii offline. Pizza Hut that is!

Da, este publicitate. Da, am fost mituită. Opt fructe şi o alună are coming on my way.

Timbrele portocalii

Eu nu prea am seri ca oricare altele. Eu am dimineţi care se chinuie să semene unele cu altele, drumuri care se străduiesc să mă plictisească unul după altul şi după-amieze una şi una în care mi-e foame aproape la aceeaşi oră. Pentru seri, însă, nu am şabloane.

Seara ca oricare alta nu este atunci când lenevesc în pat după un duş ucigător de cald şi de 45 de minute. M-am trezit că citesc Tabu după ce mi-am mâzgâlit în grabă unghiile; mama are un ritual al ei pentru diminică seara: baie cu plante, peeling, creme de faţă, de corp, de pleoape, balsamuri pentru coate şi călcâie, geluri anti-oboseală preparate în casă, măşti cu iaurt şi germeni de grâu sau cu ou, muşeţel şi miere, masaj pentru ochi, pentru gât, pentru glezne, manichiură i-m-p-e-c-a-b-i-l-ă, ceai de tei şi sunătoare.

Eu am sărit de la cremă de faţă direct în ceaiul de mango. Citesc Tabu si număr 8 greşeli de tipografie, scriere, ortografie. Sunt la pagina 22. Unii oameni care scriu în Tabu sunt tare naivi. Vorbesc despre ecologie, despre gunoaie şi se pozează îmbrăcaţi în haute couture, levitând deasupra nenorocirilor de pe pământ. Sau trebuia să spun Pământ? Dau o pagină, două, Tabu şi-a dat ochii peste cap când a descoperit petrol şi s-a prefăcut în atlas de ecologie, maşinuţa Mihaelei Rădulescu arată ca aspiratorul meu de praf, bărbaţii pot fi crescuţi-dresaţi, supremaţie câinilor, să-i suim în pat şi să-i iubim sub cearşafuri! Mărimea nu mai contează! O sacoşă de p-â-n-z-ă. Am să strâng toate gunoaiele în ea! De pe bulevard, de pe şosea, strâng şi şinele de tramvai, la naiba cu socializarea! Mâinile-ridicate-strică-reputaţiile! Niciun sân, nicio coapsă dezgolită, nicio gură deschisă, nici-nici, nimeni nu linge nimic în revista asta!

Molfăi portocale sub presiune, le împung coaja cu unghia şi ascult cum fac fâs ca nişte butoiaşe de must portocaliu. Parcă tabu trebuia să fie cel puţin jumătate despre sex.

Puzderie de linkuri

Blogdesenzaţii şi-a furişat leapşa în cutia mea cu pilule. Instrucţiuni la ea în ogradă.

1. How are you feeling today?
Vanessa de Mata - Nao me deixe so. Nu ştiu despre ce vorbeşte Winamp ăsta, eu am ascultat Gotan Project toată ziua!

2.Will you get far in life?

BUG Mafia - Româneşte. Aaa, mă gândeam eu că nu o să mă mut din ţară! Uhm, şi nu-mi convine că versurile astea îs cu penitenciar şi îngroapă de vii şi te doare în peste tot, cum vine asta?!

3. How do your friends see you?
DMX - Changes. Well yes, un cover dupa 2Pac şi well yes, prietenilor mei le drag de mine ca de ploaie!

4.Will you get married?
Bach - Toccata and Fugue in D minor. Sună... grav; totuşi, soundtrack pentru La Dolce Vita. Oh, boy cum ar zice my lovely ex.

5.What is your best friend’s theme?
Omul cu şobolani - Tot ce e mai rău. Să se ducă pe pustii!

6. What is the story of your life?
Lhasa - El desierto. Bine că nu e Life in mono!

7. What was high school like?
CocoRosie - Haitian Love Song - "Destiny used to be just a word for me".

8. How can you get ahead in life?
Viţa de vie - Ceaţă. Mă opresc aici, mulţumesc! Mi-au ajuns ploile şi ninsoarea, ceaţa să meargă liniştită la alţi ochi şi să le înece corăbiile cu miopii mari cât fundul de borcan.

9. What is the best thing about your friends?
Diana Krall - I remember you. Da, sunt memorabili.

10. What is in store for this weekend?
Janis Joplin & Jimi Hendrix - Summertime. O fi rost de linii speciale în seara asta?

11. What song describes you?
Korn - Twisted transistor. Şi twisted şi transistor.

12. To describe your grandparents?
Vanessa Mae - Happy valley. Of Bucovina that is.

13. How is your life going?
Diana Krall - You're getting to be a habbit with me

14. What song will they play at your funeral?
BI2 - Fellini. Şi şampanie pentru toată lumea!

15. How does the world see you?
Crossfade - Colors. Vai, ce convenabil!

16. Will you have a happy life?
Bob Marley - Rhythm. I rest my case.

17. Do people secretly lust after you?
The White Stripes - Girl, you have no faith in medicine. If obsession means lust then I offer my pills for help!

18. How can you make yourself happy?
Portishead - Roads. Backpacking all around the world.

19. What should you do with your life?
Iris - Baby. Uh-la-la! Pe rând.

Să se ducă învârtindu-se în hotel la Denisa, la Theo leneş care nu mai scrie, pe capul Anonimvl-ului, la Perfidius Smith - înfăptuitorul de linii de tramvai şiiiiii... o dau iar la tine, Ioana, ce zici?

Summertime

Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama.

Am măsurat zilele în lung şi în lat, cu rigla. Le-am legat cu gumă de mestecat, le-am uns cu unt de arahide şi le-am agăţat în cămară. Pe nopţi le-am cernut într-o cană de cositor. Am turnat miere deasupra. Şi Cini Minis. Am băut cafea în fiecare zi aşa cum mi-a prezis mama, în urmă cu nouă ani.

Dimineaţa sunt conştiincioasă, învăţ despre publicitate. Despre culturi scotocesc pe Wikipedia. În curând o să am nevoie de viză pentru Google. Încep să prind drag de oameni noi, să mănânc covrigi calzi care miros a fripturi şi să mă molipsesc de bancuri deşucheate.

Pantofii stau la coadă sub dulap. Îşi aşteaptă rândul. Ca bătrâneii cu sacoşe de pânză în piaţă, la magazine, dintotdeauna. Tricourile s-au transformat în dictatori cu etichete lungi şi stufoase. Toate puloverele bat în retragere. Fularele se prefac că hibernează.


M-am trezit lângă El mai des şi mai alintată. Dacă zâmbesc mai des, baby, e pentru că tu ştii cum să porţi barbă şi cum să îţi ţii echilibrul în tramvai. Iubire e atunci când prinzi culoare de la pupici.

Ma obsedează muzicile cu chitări şi soliste drogate*.


Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama: vreau zile libere, bilete de avion, şezlonguri şi ochelari care potolesc soarele.

*Janis Joplin & Jimi Hendrix - Summertime

Smooth drinker

M-am lipit de un perete şi respir sacadat, înghit în sec, încetişor să nu mă audă. M-am ascuns în dulap, printre dosare şi plicuri desigilate. Îmi tremură un picior, ba nu, îmi tremură sticla de Cola din mână. Încerc să o liniştesc: "Nu te agita ...ne va auziiiii... schhh". Şi poc! Hodoronc-tronc! Se deschid uşile. Ce de lumină! "Nu, noi nu ne ascundeam, adică noi ne-am retras, da, exact, voiam intimitate". Eu şi sticla mea de Cola. Ridicat pe picioarele din spate, Antoine, iepuraşul de lemn pe care îl ţin de obicei pe birou, legat de mouse, mă măsoară din priviri. Nu am voie Cola. Ţopăie până în dreptul scaunului şi îmi scotoceşte în geantă. O banană, două banane, un măr, o portocală. Le dezbracă cu chiu cu vai, e mic-pricăjit, săracul, şi le rostogoleşte pe toate pe un şerveţel. Mă cheamă la el. "Drop the Cola bottle!" Încerc să-l împac, îi gâdil o ureche: "Antoine, de dimineaţă am băut Tedi are vitamine, morcovi..." Mă loveşte cu o floare de pânză peste degete şi îmi întinde un colţ de foaie scris iepureşte:

I shall not drink from the cup of toxic drink called coke anymore nor shall I hide from my beloved office-wooden-friend and drink dangerous liquids in the closet. From this Tuesday on I will only choose innocent drinks for breakfast, lunch and for my dinner. Today, in the presence of my very good friend - not wooden pet - Antoine, I swear to drink nothing but nothing but fruit!

Smoothies are an inspiration!

You get what you give?

Men like scars

Pesemne bărbaţilor le place să lase urme: parfumuri, vânătăi, replici, reproşuri, cutii de bere, sticle de whiskey, şosete, tricouri, Am dormit aici, Aici am gătit omletă, Nu-mi plac prietenii tăi, Pe aici nu se trece şi fotografii pupăcioase de vacanţă sau de studio.

Aproape toate cărţile mele au cicatrici pe prima pagină, de obicei sunt mâzgâlituri dulcege sau complimente de un rând care m-au văzut de câteva ori şi m-au lăsat, na, ce puteau să facă, să mă smiorcăi în faţa literelor strâmbe de cerneală sau de pix. Unele au semnături crestate cum au toţi copacii pe care îi necăjesc băieţandrii în excursii (opa c-am găsit un insight!). O pagină se sfârşeşte cu Cu drag, una Cu dragoste, alta începe cu Să nu. Pe prima pagină din cea mai ochioasă carte de pe raft - o ediţie adorabilă Love, etc - s-a presat o şoaptă nu foarte veche care mă roagă să rămân aşa şi nici nu contează cum se termină fraza. Foarte frumos. Sincer. Simplu. Dar nu s-a gândit băiatul ăla care a tatuat şoapta că tocmai sfatul lui o să-mi dea de gândit şi nu o să-l las să treacă de prima pagină?


ASR Mintea cea dintâi

Chiar şi bărbaţii care umblă toată ziua cu etichete lasă cicatrici. Am dat peste un principe care şi-a dedicat un eseu principesei Sale chiar de ziua ei şi nu oriunde, ci virtual, pe un blog, o scrisoare pixelată cu poalele în brâu şi cu halatul de casă descheiat, care nu o să-şi găsească niciodată locul într-o poveste, darămite într-un palat. Principesa nu a tresărit în niciun fel şi nici nu i-a trimis de îndată un comentariu-răvaş pe blog - te ador, Principelul meu, ce frumos ai scris, nu mă aşteptam. Nu ştiu lucruri mari despre prinţese şi principese, dar sunt sigură că nu le plac scrisorile deschise în ochii lumii, fie ea şi virtuală, şi nici nu preferă laptopul unui porumbel voiajor grăsun care soseşte la fereastră cu scrisori sigiliate cu ceară, prinse cu panglici în cioc.

Scap orice, oricum

De când începe dimineaţa la şapte şi jumătate, am impresia că plouă cu ciudă numai în balconul meu. Un nor grăsun cu poalele noroioase s-a aşezat pe sârme, peste tricouri şi se uită în casă. Din când în când scuipă pe geam. Un mojic! Mă trezesc bosumflată, cu nasul îngheţat - am impresia că am răcit aşa de tare încât pot să scap de serviciu o zi -, cu coapsele tăvălite în cearşafuri, gâtul mi-e strâmb, aşa de strâmb că mi-am înghiţit cu noduri visul, am uitat, parcă îmi amintesc că era despre mine şi...ah, nu contează, tot timpul e despre mine. M-am mâţâit la pernă, la telefon să mă mai lase să dorm. "Măcar o oră! Nu e drept". Exerciţiu cardio se numeşte atunci când ies din duş pe furiş, fără prosop, să nu deschidă uşa colegul Claudiu, hai mai leneveşte cinci minute în pat, fuga-fuga, tiptil până în camera mea. Pfiu, am scăpat şi azi. Să nu-mi mai uit prosopul în dulap! După ce mi-am scăpat periuţa de dinţi în cadă, şosetele în chiuveta de la bucătărie, rimelul în crema de faţă şi sandvişul într-o cizmă, m-am retras în cameră: "Cinci minute nu mai atingi nimic!".Ying şi Yang înseamnă să faci baloane de săpun prin toată casa până îţi cade din mână flaconul cu soluţia-magică-de-făcut-baloane fix pe încărcătorul telefonului mobil. Săptămâna asta mă pricep de minune să scap.