Poezie de vin roşu

Noi nu suntem poeţi. Nu scriem nici poezie. Noi facem caterincă.
Cum "care noi" ? Noi suntem beţi.
Poezie în tandem, după cine-le-mai-numără căni de vin roşu cu Cezar, încă unul la fel de beletristic ca şi mine.

Dimineţile unui tânăr care se trezeşte şi îşi vede pisica spânzurată
(îşi dă seama că e cam belită)

Am tăiat pisica
Se spânzurase înainte oricum
Din meandrele parchetului rogojinos am scos
O sticlă
mi-am dat cu ea în cap
şi m-am uitat la Pisica
mi se oglindea faţa în ciobul enorm
rămas în mâna-mi
tremurândă.

Sângele de mâţă picura cu ardoare
Pe veşnicele tablouri edulcorate
De galbenul lămâilor din ele.
trag o duşcă
Din paharul de plastic cu care am încercat să-mi tai venele
ieri seară

eram beat.