Easy Hysteria

Dacă acum câteva luni aveam propriul meu radio - Radio Winamp - astăzi, douăzeci şi doi ianuarie, nici măcar nu mai ascult muzică. Radio Winamp era născocirea mea de la serviciu; întocmeam un playlist cu toate melodiile după care mă topeam, apoi alegeam câteva spoturi radio care îmi plăceau sau care nu mă deranjau (chiar dacă nu erau ok) şi le împrăştiam cu un shuffle conştiincios. Radio Winamp nu avea emisiuni. Singură şefa mea se încăpăţâna să-mi smulg căştile de pe urechi şi să-i ascult reprizele scurte de agitaţie tipică femeii hiperfuncţionale; nu-şi mai vedea capul de treaba mea şi degetele de semnăturile assistant managerului.

Trei minute pauză. Cred că tocmai am prezentare internă.


Da, chiar am avut. Trei ore. Pauză iar.

De fapt, asta este o altă cale de a-mi îndeplini leapşa (cine zicea că în armată nu se ascultă muzică?!). Mai departe, Cartonaşe şi Carouri să se dea în stambă cu dedicaţii!