Mai degrabă aş duce mâna la gură şi aş ţipa

Pot să înceapă să curgă în subsoluri şuvoaie de apă murdară, îmbâcsită de fum, sub forma unor perle reci care se sinucid pe trotuar. Cu burţile pline de bucăţi de nori şi cu fundul lăsat ca nişte baloane dezumflate de căldură, fiecare picătură din ploaia înecăcioasă de azi poate să se aştearnă dincolo de fereastra dormitorului şi să bată sacadat în geamul jegos până vine primăvara. N-am să deschid.

Pot să se aprindă deodată televizorul, computadorul, radioul, aragazul, foenul, placa de păr, maşina de spălat. Pot să facă tărăboi ca să mi se scoale curiozitatea. Pot să mă cheme afară din pat, afară din beznă, afară din somn şi din fanteziile cu râsete care ejaculează prin ochi. Pot să sune telefoanele, pe rând. N-am să le bag în seamă şi nici în altă cameră n-am să mă bag.

Pot să bată la uşă cutia cu lapte, pâinea neagră, uscată şi cuţitul, iar untul de arahide poate să se tăvălească pe jos de râs, în hol, lângă oglindă. În timpul ăsta, eu pot să fredonez jingle-urile de la Guerilla şi să recit reclama cu birthday la Mac unde mamele sunt fericite, până începe să-mi fie sete.

Pot să mă potolesc să fiu antisocială azi?