S-a petrecut mai devreme să mă simt posedată de o febră spirituală care nu îndrăzneşte să îmi ia în primire degetele şi să-l sugrume pe primul ieşit în cale. Din cauza convulsiilor încolţite între măsele şi a unor pete dureroase pe ficat, m-a cuprins o ambiguitate care a cochetat cu greaţa, iar picioarele s-au leşinat sub birou. Neştiind dacă să mă îngrop într-un laptop sau să mă exhibiţionez sub roţile maşinilor de pe stradă, am luat de nu ştiu unde hotărârea să mă exorcizez cu suc de grapefruit (stors de pumnul unui iepure din lemn de tei) şi cu fum de tutun necopt. Mi-am încercat podul palmei cu vârful limbii şi aproape am avut o revelaţie. Ziua aceea a venit. În care am rămas cu oboseala, nici măcar cu hepatita, căci pentru cancer, tuberculoză şi astm alergic e lista de aşteptare mult prea stufoasă.
Uite o pilulă: tu ai un verb ce curge împreună cu nişte substantive toante (e de bine), însă oarecum dureroase şi chiar reale şi de aceea te admir; cochetezi interior cu sângele tău, cu celulele tale, cu irespirabilul din imaginaţia ta. Nu ai oboseală în tine, ai viaţă. Concluzia mea: nu mai cumpară ziare financiare. :p
RăspundețiȘtergerecu drag şi cu numai bine, pe care îl aştept cu viteză galeşă, înapoi în căsuţa mea poştală :p
M-am răzgândit, păstrează numai binele. Trimite-mi ce-ţi este de prisos.
RăspundețiȘtergere