Invertor

De câteva ore am senzaţia că o să-mi fac oracol. Am coborât în librărie să caut caiete pentru oracole, dar gospodina din mine a zis că prepară ea hârtia, şi-a scos şorţuleţul pătat cu cafea şi, imediat după ce şi-a împletit părul într-o coadă până la tălpi, m-a trimis după frunze, tei putred, buline de buburuze şi sfoară obişnuită cu care se leagă cărnurile afumate în poduri. Pentru că voiam să mă întorc la timp ca să-mi visez alesul, făceam jogging pe borduri, privind mostrele de frunze din vitrine – aveam să cumpăr la întoarcere - şi mă păzeam de buburuzele care se lipeau de degete şi nu mai voiau să zboare oricât le-aş fi cântat de ducă. În urma mea venea Moş Crăciun pe un scuter oldies but goldies, mi-a aruncat din mers un sac cu tei putred şi mi-a făcut semn să nu-l mai aştept la iarnă. Sacul era greu, abia puteam să-l car la gât. Am scos din el toate ceasurile care au ticăit luna asta în mine şi un teanc de maculatură legată cu sfoară obişnuită. Pentru că strânsesem deja frunzele, bulinele, teiul şi sfoara, şi nu trecusem la nivelul următor, am extras dintr-o fantezie mai veche un glonte coclit pe care mi l-am înfipt în inimă ca să mă pun la încercare. Şi-atunci am vorbit pentru prima oară în episodul ăsta: „Nu intră!” Inima prinsese o pojghiţă de mândrie care se întărise în ultimele zile mai ceva ca Trenta Pizza, iar glontele, văzusem atunci, era bont. M-am resemnat în poala unui bătrânel care se odihnea pe un curcubeu şi am început să formulez primele întrebări pentru oracol:

1. De unde vine paranoia atunci când vine?
2. Paranoia se tratează cu pilule? Exemplificaţi.
3. Teorii şi personalităţi paranoice (câte două la alegere).
4. Retorica paranoiei.
5. Poţi să-i dai send to morţii măsii? Argumentaţi.