septembrie 17, 2008

Beletristică şi critică

să pleci în 1 dimineaţă spre nicăieri, să nu te grăbeşti pentru că nicăieri poate să fie la 10 minute depărtare sau la 2 zile sau la 1 zbor cu avionul, nicăieri e unde vrei tu, ce convenabil, să te duci unde vrei tu şi să-i dai un nume ca nicăieri! şi în drumul tău, căci aici voiam să ajung, să întâlneşti 1 bărbat cu 2 tălpi foarte lungi, cu 1 barbă ca 1 burete de sârmă, încâlcită, din aceea în care rămân 40 de picături de apă după fiecare duş, să te întrebe n-ai obosit de atâta mers, vino, ia loc lângă mine şi tu te uiţi la el ce-ţi veni, nu te cunosc, ţi-o fi frică zice el şi începe să râdă, are dinţii mici şi râzi şi tu, el se uită în cei 2 ochi ai tăi, îşi lipeşte 1 arătător de buze ca să-şi oprească răsuflarea şi aşteaptă să strănuţi în timp ce masa se învârte încet şi 2 scaune plutesc pe lângă, se porneşte 1 curent continuu care te face să strănuţi până la urmă, 1 dată, de 2 două ori, sănătate-mulţumesc! şi mai strănuţi 1 dată, te deplasezi cu tot cu scaun în faţă şi te opreşti cu buzele pe gura lui, îmi cer scuze, tocmai plecam şi fugi din nicăieri, ajungi acasă unde, ca să intri, trebuie să răspunzi la întrebările serioase ale vieţii şi dintr-odată te simţi ca micul prinţ:

"Adulţii iubesc cifrele. Când le spui că ţi-ai făcut un nou prieten, ei nu îţi pun niciodată întrebări referitoare la problemele importante. Nu te întrebă niciodată: cum sună vocea lui? ce jocuri îi plac cel mai mult? Întreabă, în schimb: câţi ani are? câţi fraţi are? câţi bani câştigă tatăl lui?"

tu credeai că ai plecat spre nicăieri şi că ai găsit un om acolo, în nicăieri al tău, şi ce-i al tău e al tău, nu se pune problema, deci şi omul, dar nu... mai întâi ne numărăm degetele de la mâini şi de la picioare, urechile, fraţii, surorile, perechile de tenişi, cămăşile, eşarfele, cărţile citite, cărţile cumpărate, conturile virtuale, fotografiile, iubiţii, iubitele şi perechile de ochelari pierdute, timbrele colecţionate, vibratoarele, ursuleţii de pluş şi cardurile de credit, sticlele de parfum şi ţările umblate, suferinţele şi noroacele, ce lucru curios, şi abia după adunări şi scăderi tragi linie şi concluzii, vreau să fii prietenul meu, dar omul deja a plecat şi, până să dezavuezi monologul imaginar, în nicăieri nu rămâi decât tu şi nimic şi ştim cu toţii că nimic, de fapt, nu este.

5 comentarii:

  1. Pai daca adultii ar zambi un pic mai mult, lasand deoparte "numaratul degetelor de la maini şi de la picioare", "conturile virtuale" si "cărţile citite", precum si alte griji aferente varstei :P - s-ar simti un pic mai bine, zic eu! :) De-aia ii invit cu placere si la mine pe blog! :D :P Garantez zambete, si nu numarari de degete! :P Va astept! ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. in nicaieri se joaca polo cu caluti de mare cu aripi de pegas, se bea cucuta fara restrictii si mai ales, nu se raceste niciodata.
    si daca te inscrii pe liste suplimentare poti sa mergi in sir indian alaturi de peter pan.

    RăspundețiȘtergere
  3. sâmbătă, în nicăieri, a nins cu fulgi de porumb degerat şi a trebuit să beau o gură întreagă de tequila ca să nu strănut. m-am înscris pe o singură listă pentru audienţă la domnul pan, peste două luni, o listă aşezată în faţa gării de unde mi-am luat bilet spre aici, căci azi a ieşit soarele şi am de împletit şosete. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. era porumb degenerat, modificat la genom de monstruoasa coalitie grau-ovaz. tequila a fost cea mai buna alegere, cactusul inhiba si desenele animate, nu doar stranutul.
    din pacate, azi a iesit norul si toate andrelele intra grabite in casutza sa tricoteze turta dulce pe care s-o imparta controlorilor de bilete, aka nasi.

    RăspundețiȘtergere
  5. nothing but blue sky today, everybody with a butterfly flying around the head.

    RăspundețiȘtergere