decembrie 21, 2008

Numaidecât şi anumit pentru sfârşit

Iată că se închid uşile şi, odată cu ele, se topeşte miezul de decembrie în gura tramvaiului care face linişte. Nu mă mai plictisesc să opresc timpul, folosindu-mi superputerea de a mă holba în nicăieri. Acum şi ignoranţă cu iz de aroganţă sub melon. Nu ştiţi încă. La anu'.

Mă copleşeşte cumva starea generală de îndeplinit dorinţe. Deja mi s-a făcut teamă, am grijă să nu mai încep propoziţiile cu mi-ar plăcea, aş vrea că nici n-apuc să termin de construit hornul că deja îşi dau drumul înăuntru-mi cadourile şi dorinţele pe care abia am apucat să le visez.

Mulţumesc.

Pilula LA e bună pentru când ai nod în gât şi nu poţi bea bere rece, ba chiar şi pentru când ţi s-a oprit vocea, de emoţie, de frică, de sete, ştiţi voi. LA o dată, LA de două ori, de trei ori, pe stomacul plin, servit numaidecât lângă o bezea.

Pilula MULŢI nu ştie să facă mai nimic. E ca lentilele cosmetice, o dichisită, dar apă de ploaie, vai, ba colorată, desigur, dar neapărat fără gust. Se foloseşte anumit atunci când ai mai mulţi musafiri care au cu toţii dureri de cap, de gât sau de picioare şi nu înainte de a face o observaţie la obiect: MULŢI mai sunteţi!

Pilula ANI e o alintată, e jumătate de Aniela, o pilulă de luat înainte de a intra... la bordel, unde altundeva?! Numai dizolvată în cozonac şi turtă dulce.

În cercurile înstelate, se iau toate trei odată.
Şi apoi se stinge lumina sau se opreşte vremea. Că şi aşa nu ninge. Într-un oraş uscat ca ăsta, ce-am putea pierde?!

Melonul? Vă spun eu data viitoare.

Un comentariu: