Tihna nesocotită a frivolei Matilda

În pat, desigur, după răsăritul lunii.


Tihna se întreţine cu ceai de cimbru sălbatic şi doar din când în când intervine o tuse astmatică. Matilda îi recită câteva versuri lui Apollinaire, legată la ochi cu ciorapii turcoaz de lycra. Ghiceşte, îi spune, haide, iar Apollinaire îşi ascute limba de ciorapii de lână aruncaţi pe o pernă, îşi umezeşte degetul arătător în paharul cu must şi deschide cartea vieţii la litera S. SILLYTUDINE:

I’ve gathered this sprig of heather
Autumn is dead you will remember
On earth we’ll see no more of each other
Fragrance of time sprig of heather
Remember I wait for you forever.

Pune-te în locul ei, priveşte prin legătura de lycra... nu miroase a struguri? Nu te mănâncă tălpile? Nu te cuprinde curiozitatea de pulpele înfăşurate în pijamale, cu dinţi ascuţiţi muiaţi în lapte de mamă, nu îţi intră în nări puful din pernă, în buric penele aerate de gâscă, nu te mângâie drăguţ o mână pe umeri şi nu-ţi dă să bei tinctură de nelinişte dintr-o ureche de lemn adusă de la Paris cu un Orient Express în care au ales să moară o actriţă de cabaret şi servitoarea ei cu pântece de marmură însângerată?


În jurul ochilor închişi ai Matildei a prins rădăcini tihna nesocotită în săptămâna dinainte, când neliniştea făcea schimb de fetişuri cu sângele, sudoarea şi sperma închegate pe prispa neuronală a frivolităţii de nestăvilit. Apollinaire s-a oprit din citit şi a început să desăvârşească tihna, închizând şi el ochii, murmurând din imaginaţia caricaturală:

„Ci-gît le prince Vibescu
Unique amant des onze mille verges
Mieux vaudrait, passant ! sois-en convaincu
Dépuceler les onze mille vierges” *

Înainte să stingă lumina, Matilda şi-a strecurat genele prin pânza turcoaz de lycra şi a îmbrăţişat cu ele gâtul păros de dadaist fără eşarfă.