Sus vrăbiuţele!

...vrăbiuţele sunt monumente de simplitate. Nu au opţiunea de a fi răcite-obosite, de a croşeta, de a lua lecţii de canto, de a se molipsi de lene şi de a sta cuminţi în pat o săptămână-două-trei, cât e nevoie.
...vrăbiuţele sunt ca virgulele cu punct deasupra: toţi ştiu cum arată, nimeni nu le foloseşte. Unde mai pui că singurul sindicat al vrăbiuţelor [cu sediul în Bucureşti, singurul care se ocupa de drepturile vrăbiuţelor din Europa Centrală şi de Est] a fost desfiinţat sub auspicii curioase; brusc, au fost invocate nereguli în program şi în componenţa sindicatului: şedinţele se ţineau doar ziua şi, până la apus, se spărgeau seminţe şi se ciripea a ploaie.


Cine a pus capac acestor ciripeli pufoase, fără drepturi legitime?

Porumbelul năuc, care a călcat-o pe ciuf, fără motiv, pe o vrăbiuţă din provincie, aflată în vizită la verişoara ei din capitală, a stârnit panică în pene. Declaraţia lui ulterioară a şocat întregul neam de zburătoare mici şi foarte mici: “Mă doare în penaj de vrăbiuţe!”.


Trag un semnal de alarmă [zzzring! donggg! ciripcipbumbum!]. Vrăbiuţele au nevoie de protecţie faţă de aceşti tălâmbi nepoliticoşi cu cozile-evantai, care nu ştiu să aprecieze o mână de seminţe, darămite o mână de vrăbiuţe. Dragi iubitori de vrăbiuţe, posesori de peruşi şi nostalgici care visaţi la mălai, vă provoc să fiţi avântul lor de pe creanga înflorită de cireş! Fiţi aerul care le umple alveolele pulmonare caraghioase şi polenul de tei cu care se droghează în luna mai! Ajutaţi-le să îşi recapete libertatea şi legendarul mălai!

Jos porumbeii!!!

Sus vrăbiuţele!!!

Azi, fără titlu, dacă nu vă supăraţi

Pe cât de geometrice şi gramatice sunt agendele cu tabelele/rubricile/fonturile lor ca vestoanele ofiţerilor de garnizoană, pe atât de dezordonat scrie Matilda în ele; nici n-ai crede că e născută în septembrie. Agendele sunt grozave pentru exerciţii de rebeliune, pentru răsfăţaţii năvălitori care vor să contrazică timpul şi rangul zilelelor din orice an. De câte ori, Matildo, n-ai scris ce aveai de făcut vineri 13 pe 2-3 pagini care le aparţineau zilelor de 14, 15, 16?

Uite că până la urmă trece timpul mai repede la cei născuţi înainte de ’88. Ne-am maturizat în pas săltat, în pas adăugat, în pasul uriaşului care trăieşte două zile, două săptămâni deodată şi apoi îşi smulge sprâncenele şi plânge că n-are timp să-şi facă trupă muzicală, să picteze unghiile pisicii sau să-şi spele puloverele pe care ar vrea să le croşeteze. Acum, Matilda e contrariată: ori scrie prea multe lucruri într-o zi, ori scrisul ei e prea relaxat pentru casetele înguste şi scurte ale agendei. Matilda, ia o pauză!

Dacă s-ar uita la televizor, Matilda ar vrea să vadă SanoBuletin [Buletinul Sănătos, pentru cunoscători] în loc de ghici-prezicerile meteorologice cu vocabularul-circuit închis, care conţin cuvinte sperioase, ca umbrelă, cizme de cauciuc, fular şi pulover:

“Mâine vom avea în toată ţara uşoare dureri de cap, iar în Banat şi Crişana se aşteaptă şi averse de palpitaţii. Luni şi joi se preconizează îmbunătăţirea sistemului nervos, iar în weekend sunt şanse ridicate de alergii la polen şi PMS izolat, în Dobrogea şi judeţul Alba. Iata-ne în luna aprilie, surprinşi de o căldură sufletească neobişnuită pentru această perioadă şi nicio urmă de furtună într-un pahar cu apă. Atenţie mare la decolteurile senine! Veştile bune nu se încheie aici, epidemia de herpes se face tot mai rar simţită în emisfera nordică. Avem Joi la Bucureşti şi Focşani, Jeudi la Paris, Donnerstag la Berlin şi Jueves la Barcelona şi Madrid.”

Ei, parcă nu mai spune nimeni piua când te joci de-a bună ziua!

O femeie, o poşetă

O femeie se grăbeşte să ajungă la un interviu. În timp ce se spală pe dinţi, îşi dă seama că e pe jumătate îmbracată. Cu periuţa în gură, aleargă în dormitor, se împiedică de poşeta care e aruncată pe jos, cade şi îşi rupe un dinte. Poşeta e deschisă, întoarsă cu fundul în sus. O femeie poate, în acelaşi timp, să se grăbească şi să plângă. Îşi şterge ochii, nasul, îşi ia pantaloni din dulap şi îşi umple la loc poşeta: telefoane, portofel, stilou, pix, carneţel, agendă, pliculeţ de zahăr, gumă de mestecat, aţă dentară, antiperspirant, bilet de tren, bilet de autobuz, cartelă de metrou, acadea, papiotă cu aţă neagră, broşă, pachet de şerveţele parfumate, mărţişor, fiole de rozmarin, vitamine, ruj, balsam de buze, cremă cicatrizantă, plasturi şi handsfree.

O femeie, când se grăbeşte, are timp să se uite în oglindă. Dintele ciobit se vede doar dacă zâmbeşte. O femeie decide să fie foarte serioasă la interviu. Îşi ia poşeta, se încalţă şi coboară scările, grăbindu-se fuga-fuga, uite o maşină!

O femeie, când se grăbeşte şi îşi rupe un dinte, ia un taxi ca să ajungă la interviu. Când scoate portofelul, fermoarul poşetei se agaţă de scaun şi, din nou, o femeie îşi umple la loc poşeta: telefoane, portofel, stilou, pix, carneţel, agendă, pliculeţ de zahăr, gumă de mestecat, aţă dentară, etc., etc...


După interviu, o femeie merge pe jos spre casă. O femeie merge pe jos când vrea să-şi demonstreze că e neobosită. Se opreşte la un supermarket, cumpără o rodie, un pomello, o salată verde, o sticlă de apă, roşii, ardei, pâine integrală, lapte şi cereale, detergent, balsam de rufe şi primeşte cadou o sacoşă ecologică în care le aşază pe toate. Sacoşa ecologică este grea. O femeie ştie acest lucru.

În drumul ei spre casă, o femeie aude un mieunat. Se opreşte, lasă sacoşa ecologică lângă o bancă şi, când vede pisica, o ademeneşte cu unghiile roşii ţup-ţup în braţe. O femeie are doar două mâini. Cu poşeta pe umăr, sacoşa ecologică într-o mână şi pisica în cealaltă, îi este foarte dificil să se deplaseze. O femeie decide să abandoneze sacoşa ecologică. I se pare o decizie bună, mai ales că, din cauza dintelui spart nu va reuşi să mănânce, iar, din cauza supărării cauzate de dinte, nu va avea chef să spele haine. O femeie e mulţumită de decizia pe care a luat-o şi îşi continuă drumul spre casă. Pisica miaună, se agită şi începe să zgârie. O femeie acceptă cu greu mieunelile şi mofturile, dacă nu sunt ale sale, aşa că aruncă pisica pe trotuar. O femeie scapă poşeta. Din nou, o femeie îşi umple la loc poşeta: telefoane, portofel, stilou, pix, carneţel etc., etc... În fine, o femeie ajunge acasă.

Iată cât de fidelă este o femeie poşetei sale!