E nevoie de ceva dezordine pentru o viaţă mai bună. Să arunci furculiţa în ceaşca de cafea sau să nu schimbi cearşafurile o lună. Niciodată nu a fost transpiraţia mai frumoasă. Ca acum, când transpir respirând. Vezi picătura care se dilată deasupra buzei când vrei să te săruţi, picătura insesizabilă de sub buric când stai aplecat [să culegi o dudă, să săruţi o rudă, să ridici o bundă], picătura din
colţul ochiului în care ţi-a intrat un fir de praf, picătura de pe ceafă când ups ai spart ceva? ai încălcat ceva? ai incălecat ceva?
Dezordinea ştie mai bine cine ce cui i se cuvine. Lasă-te în voia coloanei vertebrale! 'ai să uităm un weekend de ordinea celestă a lucrurilor pe care crezi că trebuie să le faci, de imaginea ecvestră a purităţii personificate peste pierzania hiperbolizată. Să fii aşa cum eşti şi în oglindă şi pe lângă.
Să te laşi!
Ne place asta cu fericirea dezordonata. Ne place mult ;)
RăspundețiȘtergerece mă bucur. dumneavoastră şi lui Mrs. Time? :D
RăspundețiȘtergere(luli, is that really you?)
Oooh, suna ataaat de bine. De-as putea sa ma rup de sistem si sa traiesc dezordonat de fercitia...
RăspundețiȘtergerebaluli himself ;)
RăspundețiȘtergereSi pijamalele pe care nu vrei sa le speli doar pentru ca le-ai purtat in weekend-ul cand ea/el a fost cu tine, paharul cu urmele celor doua perechie de buze,oglinda mazgalita de degetele voastre.
RăspundețiȘtergereevergreen, poţi să te rupi de ce vrei tu, numai să-ţi placă! eu de sistemul solar, totuşi, nu m-aş rupe :)
RăspundețiȘtergereifeelsodifferent (ce nume lung), şi lucrurile pe care le zici, dar şi altele. şi nu doar cele ale ei sau ale lui. ale tuturor de lângă tine.
şi, în primul rând, ale tale.
frumos mai scrii cand nu te gandesti la apa ce curge din oameni. ;)
RăspundețiȘtergereok ok da' şi aici e un pic de apă. cum aş putea altfel?! :)
RăspundețiȘtergereAm vazut un film thailandez parca, alb-negru, poem despre apa care iese din noi. La festivalul filmului asiatic. L-ai vazut?
RăspundețiȘtergerenu, nu
RăspundețiȘtergerecum îl cheamă? deja m-a prins :)
Îmi plăcea mult dezordinea. Era tovăraşa mea de drum, noapte de noapte. Până într-un moment, când am ales să întind pătura, să schimb cearşafurile şi să ordonez cărţile şi foile din pat. Brusc, s-a făcut linişte. Şi e bine în linişte.
RăspundețiȘtergerepăi şi fericirea?
RăspundețiȘtergerebinele e de tranziţie.
Eh, ce să fac şi eu, mă iluzionez că binele e premergător fericirii. Deşi am putea glosa socratic vreme îndelungată pe marginea includerii binelui în fericire – sau invers. Dar nu vrem asta. Vrem la mare.
RăspundețiȘtergereFericirea mi-a aratat cum e in dezordinea vietii.
RăspundețiȘtergere