puţină picanterie doftoricească, găsită într-un cabinet de tip forum. nu, nu o să ştiţi niciodată ce căutam acolo. drepturile de autor, desigur, sunt la întrebător şi răspunzător, nu ştiu exact dacă le vor [ortografia le aparţine].
"Intrebare:
nu am avut timp sa merg la doctor si am cumparat niste microgynon recomandat de o prietena.am inceput sal iau din a 2 zii de menstruatie e rau?si mai vreau sa stiu daca dupa 3 zile de micgyn pot face sex?sau trebuie mai multe zile ca sasi faca efectul?astept sau pot face sex??se poate utiliza si foite chinezesti in acelasi timp cu microgy penrtu o protectie mai buna??nu stiu ce sa fac va rog sa ma ajutati nu am timp sa ajung la doctr.va multumesc din suflet astep raspuns va pup la revedere
Raspuns:
Puteti face dragoste , sex nu va recomand, este degradant. Nu stiu despre ce foite chinezesti vorbiti."
iunie 29, 2009
iunie 27, 2009
iunie 10, 2009
Două douj'două
Şi-a dat el seama, acum, că femeile se umplu de dragoste odată pe lună. Li se întăresc sânii şi-s aşa de pline că dau pe dinafară, au dureri şi rămân fără respiraţie.
- Oooh îmi cer scuze, dintr-odată m-am umplut de dragoste. Nu vreau să vă incomodez. Vă rog, de îndată, părăsiţi încăperea. Nu este timp sa trageţi obloanele, dar poate vă luaţi umbrela în timp ce ieşiţi... Fără să călcaţi pragul! Nu sunt în stare să curăţ în urma dumitale, Tephlon Brainovic!!! Îmi ajunge dragostea aceasta ciclică şi umedă, care mi se scurge pe picior. Coboară din capul inimii până sub labii unde se face estuar interimar. Uneori, când nu e nicio lună, ibovnicul poate face baie acolo. Ergo bibamus!
Abia atunci te dai în bărci cu nebunia. Nu-ţi mai rămâne decât să ai orgasm în gând.
Abia atunci te dai în bărci cu nebunia. Nu-ţi mai rămâne decât să ai orgasm în gând.
mai 27, 2009
dulce emfază
Îndrăgostiţi-vă odată deodată că îndată pe dată se duc florile de tei!
S-o putea şi mai bine. S-o putea şi mai sus. Dar mai departe de magistral este doar imaginaţia care e invizibilă şi nu are miros, deci nu e cazul când e luna mai.
Mai tare decât luna mai nu mai poate fi nici nimic, nici nimeni, poate să se mai facă o lună mai după luna mai.
Toate mulţumirile se duc la inventatorul anotimpurilor, trăi-ţi-ar mintea polenizată şi sufletul vegetal!
S-o putea şi mai bine. S-o putea şi mai sus. Dar mai departe de magistral este doar imaginaţia care e invizibilă şi nu are miros, deci nu e cazul când e luna mai.
Mai tare decât luna mai nu mai poate fi nici nimic, nici nimeni, poate să se mai facă o lună mai după luna mai.
Toate mulţumirile se duc la inventatorul anotimpurilor, trăi-ţi-ar mintea polenizată şi sufletul vegetal!
mai 26, 2009
mai 18, 2009
maxima minimă
Când e rost de reproşuri şi mustrări, egocentriştii devin brusc altruişti şi te iau la bani mărunţi.
Deci, se poate!
Deci, se poate!
mai 10, 2009
Nada Stelelor
lui Ştefan
E ziua lui. Chiar acum.
[Stelele dorm când se hrănesc.
Stelele sunt sătule când se trezesc.]
Nada stelelor are şase-cinci sclipiri:
(una)
scurtcircuitul cavităţii toracice când dragostea refulează,
(a doua)
sclipirea dinţilor fetiţei de şase ani care se spală dimineaţa, la prânz şi seara,
(a treia)
sclipirea minţii, care, fie în oricare dintre noi, e foarte scurtă
ca sclipirea unui bec stins-aprins, stins-aprins,
(a patra)
strălucirea geamurilor de termopan spălate de alpiniştii utilitari,
(a cincea)
sclipirea departamentului de creaţie al unei agenţii mici dintr-o garsoniera mică dintr-un oraş mic dintr-o ţară mică cu o industrie mică cu utilaje mici ce produce lucruri mici pentru oameni mici cu guri mici şi ochi mici, care au vise mici şi imbolduri şi mai mici,
(aproape a şasea, nu e demonstrată)
sclipirea apei, în general; apa sclipeşte cel mai tare când e soare.
La soare voiam să ajung.
Nada soarelui sunt, uneori, şi eu
şi tu
şi toţi care vrem soare.
Şi, apoi,
Soarele e nada tuturor.
Nada stelelor nu poate fi pictată.
Poate fi înregistrată.
Văzută iar şi iar
până se nasc clişeele în subsolul retinelor
şi imaginaţia intră pe safe-mode
,iar minţile cască relaxate;
nada stelelor e un clişeu fardat,
o pleoapa cu sclipici
Fugi de-aici! Nu le ajung nişte licăriri; se hrănesc cu butoaie întregi de lumină.
Despre ce vorbeşti, norule sud-american?
Despre nada, nada, stelelor! pufăie norul cu sombrero
Norul n-ar da stelelor nici măcar o dungă de afecţiune, subţire cât o pojghiţă de ruşine,
o afecţiune roşie, cât un bob de coacăză.
Pentru că norul sud-american e efemer.
(Lucrurile efemere sunt supărăcioase)
Nada stelelor e dinamita din organul musculos intern al aparatului circulator
Bum bum! E singura care ajunge până la stele fără să plece, de fapt, nicăieri.
E livrare la domiciliu fără să fi fost comandată.
E “nu veni, vin eu la tine!”,
E sticlire cu năbădăi, stelelor!
E timpul să termin cu nătângiile.
E ziua lui. Chiar acum.
[Stelele dorm când se hrănesc.
Stelele sunt sătule când se trezesc.]
Nada stelelor are şase-cinci sclipiri:
(una)
scurtcircuitul cavităţii toracice când dragostea refulează,
(a doua)
sclipirea dinţilor fetiţei de şase ani care se spală dimineaţa, la prânz şi seara,
(a treia)
sclipirea minţii, care, fie în oricare dintre noi, e foarte scurtă
ca sclipirea unui bec stins-aprins, stins-aprins,
(a patra)
strălucirea geamurilor de termopan spălate de alpiniştii utilitari,
(a cincea)
sclipirea departamentului de creaţie al unei agenţii mici dintr-o garsoniera mică dintr-un oraş mic dintr-o ţară mică cu o industrie mică cu utilaje mici ce produce lucruri mici pentru oameni mici cu guri mici şi ochi mici, care au vise mici şi imbolduri şi mai mici,
(aproape a şasea, nu e demonstrată)
sclipirea apei, în general; apa sclipeşte cel mai tare când e soare.
La soare voiam să ajung.
Nada soarelui sunt, uneori, şi eu
şi tu
şi toţi care vrem soare.
Şi, apoi,
Soarele e nada tuturor.
Nada stelelor nu poate fi pictată.
Poate fi înregistrată.
Văzută iar şi iar
până se nasc clişeele în subsolul retinelor
şi imaginaţia intră pe safe-mode
,iar minţile cască relaxate;
nada stelelor e un clişeu fardat,
o pleoapa cu sclipici
Fugi de-aici! Nu le ajung nişte licăriri; se hrănesc cu butoaie întregi de lumină.
Despre ce vorbeşti, norule sud-american?
Despre nada, nada, stelelor! pufăie norul cu sombrero
Norul n-ar da stelelor nici măcar o dungă de afecţiune, subţire cât o pojghiţă de ruşine,
o afecţiune roşie, cât un bob de coacăză.
Pentru că norul sud-american e efemer.
(Lucrurile efemere sunt supărăcioase)
Nada stelelor e dinamita din organul musculos intern al aparatului circulator
Bum bum! E singura care ajunge până la stele fără să plece, de fapt, nicăieri.
E livrare la domiciliu fără să fi fost comandată.
E “nu veni, vin eu la tine!”,
E sticlire cu năbădăi, stelelor!
E timpul să termin cu nătângiile.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)