9 puteri

M-am adunat toată aici ca să mulţumesc pentru cele două zile aflate sub semnul puterii:

puterea de a petrece duminica în boxerii celui mai mbun prieten
puterea de a cumpără cămaşă de mătase cu buline
puterea de a uita limba engleză
puterea de a primi pliculeţe de ness în loc de patruj' de bani
puterea de nu părăsi incinta douăj' şi ceva de ore
puterea de a mânca jeleuri cu murături
puterea de a ieşi din panică
puterea de a flirta în vis cu tine, mă!

şi

puterea de a invoca Of Montreal în heavy rotation:

În Bucureştiul ăsta plin de uşi

şi de ferestre, mi s-a făcut un frig de-mi vine să mă transform în pijama.

Dacă nu te superi, zise el, eu m-aş putea transforma în ceva bretele cu steluţe.

De o oră miroase a zahăr.

Puţin ludism

Mâna sus cine a întârziat la şcoală, la micul dejun, la job, la dentist, la ginecolog sau la biserică pentru că a vrut să-şi continue visul-bucăţică-de-viaţă-tare-mi-place-nu-mi-dă-pace!

Aşa.

Să se menţioneze că ştiu cum să opresc visele pentru maxim două minute şi mai ştiu şi cum să le reiau din acelaşi punct, ba chiar să le modific firul narativ sau descriptiv (pentru toţi cei care visează livezi şi peisaje-fără-personaje-şi-neglijează-poveştile-ntortocheate-din-sinapse-încercănate).

Iar pe toţi cei care se trezesc cu vânătăi şi dau vina pe subconştientul-inteligent-dar-mai-rigid-ca-un-sergent, îi invit să aplece urechile pe ruta muzicală mini-man punct ro liniuţă Ladystarlight punct mulţumesc:

Mini-capriciu

În ziua în care Jack Black îmi cântă sub balcon asta îl invit să-mi deseneze pe ceafă un ochi cu două pupile şi dedesubt să scrie "My brain's been paranized". Cu marker permanent.

O femeie nehotărâtă se cunoaşte de dimineaţă

Tramvai sau salată de vinete?
Facturi sau ciorapi?
Dentist sau pantofi cu toc?
Mama sau Fabrica?
Relaţie deschisă sau eşarfă de mătase?

Tihna nesocotită a frivolei Matilda

În pat, desigur, după răsăritul lunii.


Tihna se întreţine cu ceai de cimbru sălbatic şi doar din când în când intervine o tuse astmatică. Matilda îi recită câteva versuri lui Apollinaire, legată la ochi cu ciorapii turcoaz de lycra. Ghiceşte, îi spune, haide, iar Apollinaire îşi ascute limba de ciorapii de lână aruncaţi pe o pernă, îşi umezeşte degetul arătător în paharul cu must şi deschide cartea vieţii la litera S. SILLYTUDINE:

I’ve gathered this sprig of heather
Autumn is dead you will remember
On earth we’ll see no more of each other
Fragrance of time sprig of heather
Remember I wait for you forever.

Pune-te în locul ei, priveşte prin legătura de lycra... nu miroase a struguri? Nu te mănâncă tălpile? Nu te cuprinde curiozitatea de pulpele înfăşurate în pijamale, cu dinţi ascuţiţi muiaţi în lapte de mamă, nu îţi intră în nări puful din pernă, în buric penele aerate de gâscă, nu te mângâie drăguţ o mână pe umeri şi nu-ţi dă să bei tinctură de nelinişte dintr-o ureche de lemn adusă de la Paris cu un Orient Express în care au ales să moară o actriţă de cabaret şi servitoarea ei cu pântece de marmură însângerată?


În jurul ochilor închişi ai Matildei a prins rădăcini tihna nesocotită în săptămâna dinainte, când neliniştea făcea schimb de fetişuri cu sângele, sudoarea şi sperma închegate pe prispa neuronală a frivolităţii de nestăvilit. Apollinaire s-a oprit din citit şi a început să desăvârşească tihna, închizând şi el ochii, murmurând din imaginaţia caricaturală:

„Ci-gît le prince Vibescu
Unique amant des onze mille verges
Mieux vaudrait, passant ! sois-en convaincu
Dépuceler les onze mille vierges” *

Înainte să stingă lumina, Matilda şi-a strecurat genele prin pânza turcoaz de lycra şi a îmbrăţişat cu ele gâtul păros de dadaist fără eşarfă.

În oraşul de deasupra tuturor toate păsările mor

Să se lase ştampilată ca să intre în fabrica de jucării unde cel mai bun Mojito e pregătit de un frigider cu vitrină care îi interzice prin regulament de orânduială sufletească să îşi injecteze sub limbă shot-uri de aprinde-mi focul ca să nu plece acasă buluc pe scări şi să se surprindă cu fusta ridicată într-un cadru propice. Unde e suficientă umbră cât să nu intuiască altcineva circumferinţa fundului şi cu faţa la perete să îşi muşte buzele până ţâşneşte din ele rom alb.

E clar ca ziua de vineri că nu se aud decât greierii care frământă zahăr brun pe umeri până când apare Carolin din Berlin şi îl întreabă "Deo, what's the word for schicki-miki in Romanian I mean", iar Deo îşi pierde concentrarea, îşi prinde degetele sub o cărămidă şi ai impresia că se dărâmă zidul de ciudă. Dă să se enerveze, dar nu prea, "futuz, stupid Romanian bulwark!".

Să profite de câteva secunde cât lui Deo îi creşte măseaua de minte ca să-şi ridice ciorapii de peruzea şi să alerge înapoi în fabrica de jucării unde Vasile a descoperit imnul ţigănesc de inimă vânătă într-un ungher devorat de păienjeni şi-l chinuieşte cu 220 de volţi vreo trei-patru minute. Până apare stăpânul casei şi aprinde lumina, "mergeţi de mâncaţi şşşaorma şi de vă înmulţiţi ulcerele, alcool nu mai e, nu auziţi, fi-v-ar menta de leacul nopţilor nedormite!"

Şi abia atunci mă uit cu adevărat la Carolin din Berlin, are o cămaşă lungă şi breton, dansează sănătos, bea cocktailuri cu halba, dar zâmbeşte atât de frumos încât mi se fâstâceşte engleza şi îmi pare rău de două ori:
că nu i-am zis că mă cheamă Matilda
că nu am împărţit acelaşi balcon la Idiots and Angels

Uneori nu-mi dau seama

când şi cât.

Muzică pentru urechi mici

Direct din No-va Sco-ţi-a pentru Ro-mâ-ni-a!